Cele mai profitabile companii de la Bursă

Analiştii compară, de obicei, companiile din acelaşi domeniu. ECONOMICA.NET a întocmit, totuşi, un singur clasament, tocmai pentru a evidenţia diferenţele.

Altfel, nici nu se poate compara profitabilitatea societăţilor de investiţii financiare (SIF), sau a Fondului Proprietatea (FP), de 40 până la 69%, cu cea a producătoarei de piese auto Compa Sibiu (CMP), de 5,4%.

Şi SIF Muntenia (SIF4, 40%) şi Compa au o rată de profitabilitate mulţumitoare, fiercare în sectorul său.

Cea mai profitabilă companie de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) pe primele 9 luni ale anului este, însă, un caz special. Deşi a scos din fiecare leu încasat un profit net de 86 de bani, acţionarii tocmai i-au decis intrarea direct în procedura de faliment.

Fosta glorie a turismului românesc, ONT Carpaţi (simbol bursier ONZV) are o rată a profitului de peste 86%, pe primele 9 luni, transformând în profit net 6,3 milioane din cifra de afaceri de 7,3 milioane de lei.

Problema ONT Carpaţi sunt datoriile, pe care acţionarii (un off shore al Bank of Cyprus) nu mai vor ca firma să le plătească. Mai bine o lichidează şi lasă creditorii (probabil aceiaşi cu acţionarii) să-şi împartă activele de loc neglijabile: hotelul New Montana din Sinaia şi 30% din compania care are Hotelul Marriott. ONT Carpaţi este o curiozitate şi nici măcar o companie căutată (lichidă) la Bursă.

Revenind la cele mai căutate companii, SIF Banat Crişana (SIF1) are o rată a profitului de peste 69%.

Este cea mai mare profitabilitate de la bursă (excluzând „curiozităţile), dar trebuie ţinut seama că specificul companiei (investiţii financiare) face ca nici să nu raporteze cifră de afaceri. Am adaptat formula ratei profitului (profit net /cifra de afaceri), înlocuind numitorul cu veniturile totale.

SIF-urile trăiesc, de fapt, din dividendele companiilor pe care le au ele însele în portofolii, ca şi din profiturile tranzacţiilor de cumpărare şi vânzare de acţiuni, din dobânzi, etc. Nu din procesarea unei materii prime şi nici din efectuarea unor servicii.

Cu excepţia SIF Muntenia, cu o rată a profitului de peste 40%, profitabilitatea celorlalte SIF-uri se plasează pe o plajă între 58% şi 68%.

Fondul Proprietatea (FP) se află pe acelaşi domeniu: scoate un profit net de 66 de bani din fiecare leu venit.

Alte două companii financiare, mai exact de servicii de intermediere financiare au, de asemeni, rate ale profitului care ar fi colosale pentru o producătoare industrială: însăşi Bursa de Valori Bucureşti (BVB, 44,7%) şi singura firmă de brokeraj care este listată, Broker Cluj Npoca (BRK, 38,5%). Ratele din paranteză au fost calculate cu veniturile totale şi nu cu cifra de afaceri, pe care, spre deosebire de SIF-uri, cele două companii le raportează.

Dacă am lua în considerare numai cifra de afaceri a Bursei, mult mai mică decât veniturile, rata profitului ar deveni, brusc, uriaşă, 67,5%, pentru că, din nou, nu are chletuieli cu materiile prime. Afacerea Bursei este să găzduiască tranzacţiile companiilor pe care le-a acceptat pe piaţa sa. Câştigă din comisioane.

La Broker Cluj Napoca, rata profitului pare aberantă, dacă se raportează profitul la cifra de afaceri Afacerea BRK este să intermedieze tranzacţiile clienţilor la bursă, şi din asta a câştigat doar 2 milioane de lei, în timp ce profitul a fost de peste 5 milioane.

De ce? Pentru că Broker Cluj Napoca (BRK) este şi o companie de investiţii, şi câştigă din această activitate, ca şi SIF-urile, din dividende (2,4 milioane de lei în 9 luni 2012) şi din speculaţii. Avea un portofoliu de peste 30 de milioane de lei la 30 septembrie.

La fel, dacă la veniturile din comisioane ale BVB (cu care se calculează cifra de afaceri) se adaugă dividendele încasate de la Depozitarul Central (care face operaţiunile post tranzacţionare) şi dobânzile la imensele depozite bancare, veniturile cresc cu peste 50%, iar rata profitului se reduce invers proporţional. În clasamentul ataşat, am inclus cele două companii cu ratele de profitabilitate aferentre veniturilor totale, pentru că sunt asimilabile mai curând companiilor de investiţii decât celor de servicii financiare (din nefericire pentru menirea principală a Bursei)

Printre ratele de profitabilitate uriaşi ale companiilor financiare se mai strecoară o companie obişnuită, Bucur Obor (BUCU), care are complexul comercial omonim.

Pentru că cheltuie relativ puţin faţă de veniturile mari din chirii, BUCU scoate 60 de bani profit net la fiecare leu încasat. Dacă s-ar adăuga şi şi din veniturile din asocierile „în participaţie“, din nou profitabilitatea ar scădea.

Trecem peste o altă companie financiară, Banca Transilvania (TLV), cu o rată a profitului faţă de venituri de aproape 30%, căci nici băncile nu raportează o cifră de afaceri.

Şi ajungem la Transgaz (TGN) cu rata profitului de aproape 23%. Transgaz câştigă automat din tarifele la transportul gazelor naturale pe magistralele naţionale aparţinând întregului popor. Transelectrica (TEL) face acelaşi lucru cu electricitatea, dar are o sarcină a datoriei care îi face probleme. Profit net /cifra de afaceri la TEL = 0,9%.

Prima companie „pur industrială“ din clasamentul nostru este Biofarm Bucureşti (BIO), care câştigă net 22 de bani din fiecare leu încasat. Am inclus în top şi o companie farmaceutică mult mai mică, şi prea puţin lichidă şi interesantă pentru investitori, Sintofarm (SINT) care nu este departe de performanţa celebrei sale competitoare: scoate peste 17 bani profit din fiecare leu încasat din vânzări.

Companiile industriale au cheltuieli cu materiile prime cu utilităţile, pe care cele financiare nu le au. În industrie, rate de profit mai mari de 10% sunt foarte mari.

Petrom (SNP), care are cel mai mare profit din toate timpurile din România, are o rată a profitului de „doar“ 15,1%. În general, ratele de profit de peste 3% sunt onorabile în industrie, în funcţie şi de sector.

 Este interesant de comparat ratele de profitabilitate cu atractivitatea l abursă a cumpaniilor respective, pentru care trebuie consultat articolul Cele mai promiţătoare acţiuni la Bursă, pentru următoarele luni

Altfel, o comparaţie ca la carte nici nu se poate face cu companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, pentru că nu sunt multe din acelaşi domeniu, ale căror acţiuni să fie şi lichide, adică să se poată găsi uşor la cumpărare şi li se poată găsi uşor cumpărători (la vânzare).