Cele trei legi ale cămătăriei propuse de Zamfir au fost votate în plen şi merg spre promulgare la preşedinte. Plafonarea dobânzii a trecut

Unul dintre proiecte prevede că penalitățile și alte obligații de plată nu vor putea depăși 50% din suma restantă la rezilierea contractului de credit, iar consumatorii datornici vor putea vinde bunul luat în leasing, deși nu sunt proprietari. A fost aprobat şi proiectul de lege inițiat de senatorul PNL Daniel Zamfir prin care este eliminat caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit încheiate între persoanele fizice consumatori și bănci, inclusiv la leasing.

De asemenea, a mai fost votat și proiectul privind plafonarea ratelor de dobândă, care fusese dezbătut și adoptat de către Senatul României în februarie 2018, iar apoi a fost înaintat Camerei Deputaților ca for decizional. Acest proiect impune plafoane maxime ale DAE pentru creditele acordate inclusiv de instituțiile de credit (18% în cazul creditelor de consum și 2,5 ori rata dobânzii de politică monetară a BNR pentru creditele ipotecare, ceea ce ar echivala în prezent cu un plafon de 6,25%). Introducerea unor plafoane neadecvate asupra nivelului ratelor de dobândă ar putea provoca reducerea ofertei de produse de creditare.

Modificările aprobate la legea plafonării  dobânzilor:

1. A fost aprobat amendamentul Art.5 2 . – Pentru echilibrarea riscurilor contractuale, prezenta lege se aplică şi contractelor aflate în derulare la data intrării sale în vigoare, pentru care este îndeplinită condiția privind impreviziunea .

2. A mai fost aprobat amendamentul a) cu mai mult de 3 puncte procentuale, în cazul creditelor ipotecare sau imobiliare, astfel cum sunt acestea definite de Legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările și completările ulterioare; Creditul ipotecar sau imibiliar se definește ca fiind orice credit contractat de consumatori pe o perioadă mai mare de 10 ani, garantat cu ipotecă asupra imobilului cumpărat, construit, reabilitat, extins sau consolidat, ori cu un alt imobil, proprietatea debitorului sau a unui terț garant;

3. Amendamentul c) 50% în cazul creditelor, împrumuturilor sau al oricăror alte forme de finanțare a consumatorilor, a căror valoare în lei la data contractării sau a perfectării contractelor, nu depășește echivalentul sumei de 3000 de euro.

Legea leasingului

În momentul de faţă,  în cazul unui contract de leasing, după trei luni de neplată, contractul se reziliază, iar bunul (autoturism, cel mai întâlnit exemplu) revine în curtea firmei de leasing. Aceasta îl evaluează şi îl vinde la ce preţ reuşeşte, iar clientul mai are de plată diferenţa dintre cât mai avea din ratele viitoare până la suma din contractul iniţial şi suma obţinută din vânzarea maşinii, plus penalităţile de întârziere. 

Relaţia dintre clienţii care nu-şi mai pot plăti ratele la leasing şi firmă este reglementată de articolul 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing. Iată ce spune articolul:

„Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenţa prevazută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plăteasca toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.

Propunerea înaintată de senatorul liberal introduce posibilitatea „dării în plată” a obiectului contractat în leasing, după neplata a două rate consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contract. Debitorul va avea opţiunea să predea autoturismul (de exemplu) firmei de leasing plătind doar ratele restante şi despăgubiri care „nu pot cuprinde decât daune moratorii şi sume reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a ratelor neacoperite până la data rezilierii contractului şi a luării în posesie a bunului”.

Aceste despăgubiri nu vor putea depăşi 50% din totalul ratelor restante.

Deci, dacă propunerea va deveni lege, oricine va avea posibilitatea de a renunţa la bunul luat în leasing după două luni de neplată a ratelor şi va plăti doar aceste rate plus despăgubiri de cel mult 50% din această sumă, fără a mai putea fi urmărit pentru vreo datorie.

Surse din mediul financiar spun că, dacă propunerea va deveni lege, oricine va putea lua în leasing o maşină, o va folosi două luni şi o va putea lăsa apoi în curtea firmei de leasing, plătind doar cele două rate restante şi despăgubirile plafonate la 50%. În această situaţie, finanţatorii sunt teoretic cei care ar avea de pierdut, pentru că maşina se devalorizează mult mai mult în aceste două luni. De cealaltă parte, iniţiatorii spun că această prevedere echilibrează contractele de leasing şi „apără consumatorul de abuzul de putere economică al comercianţilor”.

Titlul executoriu

Prin noua lege, contractul de leasing urmează a-şi pierde titlul executoriu pe care îl deţine la ora actuală. Asta înseamnă că executarea silită nu mai poate fi începută doar pe baza cererii formulate de societatea de leasing, ci finanţatorul va fi obligat să meargă în instanţă pentru a obţine acest titlu.