Potrivit experţilor de Departamentul de Sociologie de la Universitatea din Cambridge, de la Universitatea din Oxford şi de la Şcoala de Igienă şi Medicină Tropicală din Londra, programele de reformă cerute de FMI au încetinit dezvoltarea unor sisteme eficiente de sănătate în Guineea, Liberia şi Sierra Leone, cele trei ţări aflate în centrul unei epidemii, soldate cu peste 7.370 de decese într-un an.
‘Unul dintre principalele motive pentru expansiunea rapidă a epidemiei îl constituie sistemele de sănătate deficitare din regiune, aşa că ar fi greşit să nu ne concentrăm asupra cauzelor aflate la bază’, a explicat principalul autor al studiului, sociologul Alexander Kentikelenis, de la Universitatea Cambridge.
‘Programele pentru care a pledat FMI au contribuit la problemele legate de lipsa de FONDURI şi de personal, precum şi la lipsa de pregătire a sistemelor de sănătate din ţările afectate de Ebola’, a explicat el.
Cercetătorii au analizat politicile puse în aplicare de către FMI înainte de epidemie, folosind date furnizate de programele de împrumuturi financiare acordate de instituţie în perioada 1990-2014, apoi au analizat efectele acestora în Guineea, Liberia şi Sierra Leone.
Potrivit acestora, sistemele de sănătate au fost slăbite de solicitările privind efectuarea unor reforme economice, reducerea cheltuielilor publice şi a salariilor din sectorul public, dar şi de descentralizare a sistemelor de sănătate.
‘În 2013, chiar înainte de izbucnirea Ebola, cele trei ţări se confruntau cu directivele economice ale FMI, astfel că niciuna dintre ele nu a fost în măsură să crească cheltuielile sociale, în pofida problemelor presante din domeniul sănătăţii’, a declarat Lawrence King, sociolog la Cambridge şi co-autor al studiului.
În replică, un purtător de cuvânt al FMI a declarat că mandatul organizaţiei nu include în mod special zona sănătăţii şi că este ‘total greşit’ să se afirme că răspândirea Ebola a fost o consecinţă a politicii FMI.