Chiar vă pasă de aurul României, domnule Isar? Nu cred!

Un subiect de importanță națională, cu puternic impact la nivelul credibilității statului român, la nivelul societății și al opiniei publice, în ansamblu, este tratat cu informaţii neadevărate, într-o manieră tendenţioasă, lipsită complet de raționament economic și subordonată intereselor proprii.

Motivația? Aceeași de acum doi ani şi de acum un an! Defăimarea Băncii Naționale a României. Generarea de percepții eronate cu privire la rolul și activitatea băncii Centrale. Punerea la îndoială a profesionalismului şi integrității decidenților şi specialiştilor acesteia.

Modalitatea? Aceeași de acum doi ani şi de acum un an! Luările de poziții și opiniile exprimate promovează dezinformarea intenţionată. În ciuda datelor corecte, bazate pe documente, din rapoartele publice ale Băncii Naţionale a României, Lucian Isar susţine, fără dovezi, idei aberante, simplifică și extrage din context principii economice de bază până la aducerea lor în derizoriu, dând naștere la acuze halucinante la adresa băncii centrale. Această abordare este cu atât mai nocivă cu cât, având în vedere complexitatea problematicii și sensibilitatea societății româneşti la acest subiect (pe bună dreptate), afirmațiile lipsite de adevăr emise într-o manieră iresponsabilă sunt preluate cu ușurință la nivelul mass mediei românești fie din dorința de senzațional, fie din dorința firească și onestă de informare a opiniei publice.
Banca Națională a României nu are doar dreptul, ci și obligația de a interveni încă o dată și a oferi clarificările necesare pentru formarea unui opinii adecvate și corecte a publicului larg cu privire la aceste probleme. În acest sens, Banca Națională a României a pus în permanență la dispoziția opiniei publice expertiza sa și a oferit clarificări legate de administrarea rezervei internaţionale a României (aur şi valute convertibile), încă de la primele apariții ale acestor acuze halucinante.

De aproape doi ani, mai mulți colegi din direcţiile de specialitate ale BNR au publicat o serie de articole care au lămurit, cu date şi documente, problema aurului deţinut de România la Banca Anglieii. Aceste luări de poziţie au fost făcute nu neapărat pentru a răspunde comentariilor tendenţioase, ci pentru a informa corect publicul. Revin cu o sinteză a acestor precizări, având acelaşi scop: informarea corectă a publicului.

1. Menținerea aurului în custodie la Banca Angliei, una din cele mai prestigioase şi sigure bănci centrale din lume, are ca scop, în primul rând, garantarea faptului că România dispune de o rezervă de aur standardizată şi disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operațiuni de finanțare a ţării în situații de criză ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp. Păstrarea aurului la Banca Angliei conferă implicit pieței internaţionale confortul că acea rezerva de aur respectă condițiile standard minime pentru tranzacționare imediată. În cazul folosirii aurului din ţară drept garanţie (colateral) ar fi necesare câteva etape de verificare a caracteristicilor lingourilor avute în vedere, etape ce ar face practic imposibilă folosirea în caz de urgenţă.

2. Pentru păstrarea în custodie, custodele – în acest caz Banca Angliei – nu remunerează pe cel căruia îi prestează servicii. Ca atare, Banca Angliei nu plătește dobândă pentru aurul aflat în custodie nici unui client,fie bancă centrală sau comercială. Nici banca centrală a României, nici cea a Poloniei, nici cea a Bulgariei, nici cea a Italiei, etc. nu primesc dobândă pentru aurul aflat în custodie la Banca Angliei şi este firesc să fie aşa.

3. Aurul aflat în custodie la Banca Angliei aparține în continuare României – şi nu poate fi folosit decât la instrucțiunile exprese ale Băncii Naționale a României. O eventuală valorificare a stocului de aur ar implica o forma sau alta de înstrăinare, chiar dacă rămâne depozitat la Banca Angliei. Mai mult, anumite operațiuni ar impune vânzarea aurului şi răscumpărarea ulterioară a acestuia – pe perioada derulării acestor tipuri de operațiuni, cantitatea de aur nu ar mai apărea în rezerva internațională a României. Deciziile de natură strategică privind administrarea rezervei internaționale a României (aur plus valute convertibile) se aprobă, conform legii, de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României. Deciziile de natură tactică adoptate la nivelul Comitetului de administrare a rezervelor internaționale din BNR, precum şi propunerile formulate către Consiliul de administrație, se realizează la nivelul întregului comitet, nu doar de către o persoană, chiar dacă această persoană este Guvernatorul BNR. Decizia de trimitere în custodie a aurului la Banca Angliei a fost făcută cu informarea Parlamentului, Președinției și Guvernului de la acea dată. Ultimul transfer de aur la Banca Angliei a avut loc cu mult timp înaintea crizei financiare internaționale şi nu după aceasta așa cum se vehiculează în intervențiile recente ale unor analiști.

4. Apetitul faţă de risc diferă între băncile centrale şi chiar de-a lungul timpului în cazul aceleiași bănci centrale, în funcție de condițiile pieței. În cazul BNR, obiectivele principale urmărite în activitatea de administrare a rezervelor internaţionale rămân siguranţa şi lichiditatea, pentru a consolida bonitatea financiară internaţională a României şi pe această bază, a reduce costurile de finanţare internaţională ale ţării. Preocuparea majoră a Băncii Naţionale la nivelul activităţii de administrare a rezervelor internaţionale este, în consecinţă, practicarea unui management prudent și eficace al rezervelor, centrat pe diversificarea riscurilor bilanțiere ale instituției, siguranța și lichiditatea plasamentelor. Obținerea unei performanțe investiționale cât mai ridicate este un obiectiv secundar, urmărit pe termen lung.

Motivul acestei orientări este următorul: beneficiile obţinute de România din costurile de finanţare internaţională mai scăzute, ca urmare a acestei strategii prudente şi credibile de plasare a rezervelor internaţionale, sunt considerabil mai mari decât eventualele „dobânzi” sau „comisioane” pe care le-ar obţine din operaţiuni riscante, inclusiv operaţiuni riscante cu aur. Datele pe care le-a publicat BNR arată că aceste „dobânzi” au fost, în perioada post-criză, extrem de mici. Analizând experienţa post-criză, mai este de menţionat că astfel de operaţiuni cu rezerva de aur au mai fost practicate, în anumite limite, de bănci centrale care au înregistrat pierderi, din alte operaţiuni. După cum se ştie, BNR a obţinut în perioada ultimilor ani profit bilanţier şi nu a fost nevoită să utilizeze rezerva de aur.

5. În cele din urmă dar nu în ultimul rând menționez că plasarea aurului sau a altor active de rezervă în depozite la bănci comerciale sau alte tipuri de instituţii financiare, în operaţiuni de arbitraj sau de tip speculativ, se face cu un risc – unul din cele mai importante fiind cel de contrapartidă. Acest risc a crescut semnificativ odată cu ultima criză majoră, şi deși a scăzut între timp, nu a revenit la nivelul pre-criză. Materializarea acestui risc ar presupune chiar pierderea cantității de aur plasată la acea contrapartidă – așa cum se spunea într-unul din articolele publicate de specialiştii BNR. În consecinţă, a fost corectă decizia BNR de a renunţa treptat la astfel de operaţiuni cu aur, pe măsura ce dobânzile au devenit mici sau negative, iar riscurile s-au amplificat.

6. Programele de repatriere ale aurului anunțate de unele bănci centrale au vizat mai puțin aurul de la Londra, principalul centru de tranzacționare de pe piața aurului. Bănci centrale precum cele ale Germaniei sau Olandei au repatriat într-adevăr o parte din cantitatea de aur depozitată în străinătate, dar cu predilecţie pe cea din diferite alte centre (Paris, New York). În plus, trebuie avut în vedere că aceste ţări dețineau peste 70 la sută din rezervele de aur în străinătate, sensibil mai mult decât deținerile României (60 la sută). În ceea ce priveşte repatrierea rezervei de aur a Băncii Naţionale a Ungariei, aceasta fiind foarte mică (3 tone), nu are semnificaţie pentru problematica în discuţie.

7. Reamintesc faptul că de peste 10 ani rezerva de aur a României este de 103,7 tone din care 61,24 tone în contul de la Londra și restul în țară. Informaţiile privind rezerva de aur a României, în contextul evoluţiei rezervelor internaţionale ale ţării, sunt publicate lunar de către BNR.

Dragoş Popescu este Arbitragist principal în Direcția operațiuni de piață a Băncii Naţionale a României.