În 2017,56% din exporturile de ţiţei ale Chinei au avut ca sursă statele membre ale OPEC, în scădere puternică faţă de procentul-record din anul 2012 – 67%. Ca atare, China a importat mai mult ţiţei din state ne-membre OPEC: spre exemplu, anul trecut 14% din toate importurile au avut drept sursă Rusia (faţă de doar 9% acum cinci ani), iar petrolul brazilian a ajuns să reprezinte 5% din importuri, faţă de doar 2% în 2012.
De altfel, Rusia a devenit încă din 2016 cel mai mare furnizor de petrol al Chinei, cu 12 milioane de barili pe zi, depăşind Arabia Saudită, care a exportat 10 milioane de barili pe zi.
Sunt mai mulţi factori care au condus la creşterea importurilor de petrol ale Chinei. În primul rânsd scăderea producţiei interne. În, 2016, China a înregiatrat cel mai mare declin al producţiei interne de petrol dintre statele ne-membre OPEC, iar în 2017 se estimează că va fi pe locul doi. Prognoza IEA spune că declinul va continua şi în acest an şi în 2019.
Citeşte şi:
Însă, în condiţiile scăderii abrupte a producţiei, EIA a estimate că China a înregistrat cea mai mare creştere a consumului de petrol din lume, pentru al nouălea an consecutiv. Creşterea a fost de 3% în 2017, până la 13,2 milioane de barili pe zi. Iar, în condiţiile în care autorităţile de la Beijing au impus obligaţii de constituire a unei reserve strategice de petrol, importurile au crescut şi mai mult decât o cerea consumul intern.
În plus, importurile au fost stimulate şi de creşterea continua a capacităţii de rafinare a ţării, care a ajuns la 11,4 milioane de barili pe zi, după o creştere de jumătate de milion de barili pe zi în 2017, ca urmare a extinderii a două rafinării, Anning şi Huizhou.
Iar importurile vor creşte şi în continuare, dacă se are în vedere extinderea infrastructurii de transport şi creşterea capacităţii de rafinare din acest an şi următorul. Chiar în prima lună din acest an, a fost dublata capacitatea conductei ESPO (East-Siberia-Pacific Ocean), prin care China primeşte ţiţei din Rusia, iar capacităţi suplimentare de rafinare de 1,4 milioane de barili pe zi sunt planificate să apară până la finalul anului următor.
În acest context, şi cu relevanţă pentru zona noastră, nu trebuie să constituie o surpriză încercarea companiilor chineze de a dobândi din ce în ce mai multe active în zona petrolieră, fie rafinării fie, mai ales, câmpuri. CEFC, de exemplu, care a semnat deja un acord pentru preluarea Grupului Rompetrol, a anunţat că a cumpărat şi 14% din Rosneft, compania naţională petrolieră a Rusiei, adică principala sursă de ţiţei a Chinei.