Situaţia SUA de cel mai mare importator de petrol din lume a determinat politica externă americană faţă de statele bogate în hidrocarburi precum Arabia Saudită, Irak, Venezuela, Nigeria şi ţările din regiunea Mării Caspice.
Schimbarea de poziţii între cele două mari economii este provizorie, pentru că sunt aşteptate noi date, care ar putea arăta că importurile din decembrie au fost influenţate de calcule legate de taxe. Companiile americane obişnuiesc să reducă în decembrie achiziţiile de petrol pentru a-şi diminua stocurile şi, în consecinţă, taxele pe care trebuie să le plătească.
Importurile nete de petrol ale SUA – ţiţei şi produse rafinate – au scăzut la 5,98 milioane de barili pe zi în decembrie, minimul începând cu februarie 1992, potrivit unor date provizorii anunţate de administraţia pentru informaţie în sectorul energetic din SUA.
În aceeaşi lună, importurile nete ale Chinei – definite la fel, ca ţiţei şi produse rafinate – au urcat la 6,12 milioane de barili pe zi, potrivit autorităţilor vamale.
„China pare să fi depăşit SUA, devenind cel mai mare importator net de ţiţei şi produse din ţiţei”, a declarat Eric Lee, analist la divizia din New York a Citigroup.
Importurile nete de petrol ale SUA au revenit semnificativ în ianuarie faţă de decembrie în fiecare din ultimii zece ani, sugerând că SUA ar putea păstra în continuare primul loc.
China a publicat deja date pentru ianuarie, lună în care importurile nete s-au situat la 6,3 milioane de barili de petrol pe zi.
În funcţie de nivelul anual, SUA rămân cel mai mare importator net, însă diferenţa faţă de China s-a redus puternic. În 2012, SUA au înregistrat importuri nete de 7,14 milioane de barili pe zi, minimul ultimilor 20 de ani, în timp ce media importurilor nete ale Chinei a fost de 5,72 miloane de barili pe zi.
Analiştii din industria petrolieră consideră că şi în cazul în care luna ianuarie readuce pe prima poziţie SUA, China va prelua postura de cel mai mare importator în acest an sau la începutul anului următor, întrucât creşterea producţiei în Statele Unite, alimentată de exploatarea şisturilor bituminoase, reduce necesarul achiziţiilor externe.
În acelaşi timp, companiile americane cu activităţi de rafinare, precum ExxonMobil şi Phillips 66, exportă cantităţi record de produse petroliere pentru a face faţă cererii ridicate de benzină, motorină şi kerosen din America Latină şi Africa.
Producţia de petrol a SUA a crescut anul trecut cu peste 800.000 de barili pe zi, cel mai puternic avans pentru Statele Unite în ultimii 150 de ani. Creşterea producţiei interne a ajutat SUA să-şi reducă dependenţa faţă de ţările producătoare din OPEC.