Dar UE a zădărnicit planul Beijingului de a insera o clauză în acest sens în documentul final, potrivit unui proiect de text al acordului obţinut luni de agenţia de presă germană.
Potrivit documentului, China a dorit să-şi rezerve dreptul de a refuza beneficiile deschiderii parţiale a sectorului său de telecomunicaţii pentru investitorii din ţările „care blochează sau discriminează în mod arbitrar companii chineze de telecomunicaţii în legislaţie sau politică”.
Acest pasaj, care se găseşte într-un proiect de text al acordului din 11 decembrie, a fost în cele din urmă eliminat.
Comisia Europeană şi China au anunţat la 30 decembrie că au ajuns la un acord exhaustiv privind investiţiile.
Ambele părţi încă finalizează textul acordului, cu detalii legale încă de rezolvat. Acordul trebuie de asemenea aprobat de ţările membre ale UE şi de Parlamentul European, un proces ce ar putea dura câteva luni.
O rezistenţă considerabilă a apărut împotriva acordului, criticii acestui acord fiind de părere că el nu conferă Bruxellesului suficientă putere pentru a răspunde preocupărilor privind drepturile omului şi practicile de muncă din China.
Echipa preşedintelui ales american Joe Biden a exprimat de asemenea rezerve, spunând că ar fi mai bine dacă SUA şi Europa ar avea aceleaşi reguli în privinţa China, pe fondul temerilor că acordul ar ajuta Beijingul să pună beţe în roate relaţiei transatlantice.
Printre altele, acordul ar oferi companiilor europene acces la pieţele chineze anterior închise sau sever reglementate şi ar facilita investiţiile chineze în Europa.