Conform definiţiei guvernului chinez, sărăcia este caracterizată printr-un venit anual mai mic de 2.300 de yuani (375 de dolari), ceea ce corespunde mai mult sau mai puţin unui dolar pe zi, scrie Agerpres.
La sfârşitul anului trecut, peste 82 de milioane de chinezi trăiau sub acest prag, a indicat miercuri în cadrul unei conferinţe de presă un înalt responsabil însărcinat cu dezvoltarea, Zheng Wenkai.
Banca Mondială a fixat la rândul său pragul sărăciei la 1,25 de dolari pe zi: ceea ce înseamnă că o populaţie de circa 200 de milioane de chinezi este vizată de sărăcie, dacă sunt luate în considerare ‘standardele internaţionale’, a comentat Zheng Wenkai.
‘Populaţiile afectate de sărăcie suferă nu doar de venituri extrem de scăzute, dar se confruntă şi cu dificultăţi importante şi multiple în ceea ce priveşte accesul la apă potabilă, căi de circulaţie, electricitate, educaţie, îngrijiri medicale sau împrumuturi bancare’, a adăugat Zheng Wenkai.
Majoritatea locuiesc în regiuni unde au loc deseori cutremure sau care duc lipsă de o infrastructuri corespunzătoare, ceea ce ‘complică eforturile de a-i scoate din sărăcie’, a adăugat oficialul, director adjunct al unei comisii guvernamentale de luptă împotriva sărăciei.
În trei decenii de deschidere faţă de lume şi de reforme de liberalizare economică, China a avut parte de o creştere spectaculoasă, care i-a permis să detroneze în 2010 Japonia din poziţia de a doua putere economică mondială.
Însă, în cea mai populată ţară din lume (1,36 miliarde de persoane), Produsul Intern Brut (PIB) pe cap locuitor nu era decât 6.767 de dolari anul trecut, echivalentul a 13% din cel din SUA, potrivit publicaţiei oficiale chineze Global Times.
Creşterea tot mai mare a inegalităţilor în China îi îngrijorează pe experţi, precum şi pe liderii regimului comunist.
Conform unui studiu al Universităţii din Beijing publicat în acest an, 1% cele mai bogate gospodării din China controlează peste o treime din bogăţia ţării. În schimb, un sfert din cele mai sărace gospodării nu deţin decât abia 1% din bogăţia ţării.