China nu se mai poate baza doar pe creşterea generată de investiţii – analiză Saxo Bank

Economica.net
09 07. 2015
china_economy_wide_59a4aa2a91c279a193c37ca3fdd265ad9811d98f_73743600

Veniturile din investiţii în China au scăzut foarte mult şi este nevoie de tot mai multă datorie, privată şi publică, pentru a menţine creşterea aproape de ţinta oficială. Principala noastră grijă legată de economia chineză este că această reorientare către o economie mai direcţionată de consum se face prea lent. Pe termen scurt, înseamnă mai puţin efort, dar, pe măsură ce economia se poate baza tot mai mult pe investiţii, împinge tot mai departe ziua în care Beijingul recunoaşte că are o problemă. Recentele intervenţii ale băncii centrale – Banca Populară Chineză a redus raportul cererii de rezerve ale băncilor comerciale dacă întrunesc anumite condiţii standard de împrumut şi a tăiat dobânda cu 25 de puncte de bază – poate par haotice şi de neînţeles, dacă ne uităm la ultimele date economice care indică toate stabilitate. E destul de straniu, având în vedere îngrijorările legate de investiţiile generate de datorie în piaţa de acţiuni, explică Ole Hansen.

Consecinţa acestor investiţii provocate de datorie într-o piaţă de acţiuni umflată este simţită acum într-un mod destul de dramatic. Nu doar în China, unde milioane de investitori încearcă cu disperare să minimizeze pierderile renunţând la poziţiile pe acţiuni. Această devălmăşie în care s-a transformat vânzarea după eşecul guvernului de a interveni, a dus la o cădere a indicelui Shanghai Stock Exchange de 33%, arată analiza citată de Agerpres.

Cu peste 80 de milioane de investitori chinezi simţind impactul imediat al acestei corecţii dramatice, implicaţiile pentru lumea întreagă sunt destul de limpezi. Grecia este o problemă pentru Europa care arde la foc mic într-o Uniune Europeană unde riscul cel mai mare este cel de contagiune – şi anume dacă Grexitul reprezintă un model şi pentru alte state periferice, Italia fiind cea mai fragilă acum, deşi avem alegeri mai întâi în Spania, în decembrie, potrivit Saxo Bank.

Riscurile din China sunt mai evidente şi reprezintă o ameninţare clară şi prezentă în Australia şi în alte economii cu leverage pe exporturile către statul asiatic. Deci, orice risc pentru stabilitatea financiară din China poate fi resimţit mai rapid, suplimentar faţă de ceea ce am înregistrat în termeni de scăderea preţurilor la mărfuri. Minereul de fier, care depinde în mod special de creşterea Chinei, a scăzut 10% ieri – cel mai jos nivel din 2009 şi, probabil, cea mai mare scădere într-o singură zi înregistrată recent. În ultima săptămână, a pierdut 25%, relevă analistul băncii.

Dincolo de pieţele de acţiuni care au primit o lovitură în figură din cauza scăderii înregistrate în China, sectorul mărfurilor a fost şi el lovit serios. Indicele de mărfuri Bloomberg, care măsoară evoluţia a 22 de materii prime, a scăzut 7% anul acesta şi numai în ultimele zile a pierdut 4,2% – cel mai mult din 2011 încoace. Ţiţeiul, deja încorsetat de saţietatea producţiei globale şi eforturile Arabiei Saudite de a scoate producătorii americani de pe piaţă, a înregistrat ieri cea mai mare scădere într-o singură sesiune de tranzacţionare din ultimele 5 luni.

De fapt, ţiţeiul este supus unor presiuni pe mai multe fronturi, iar fragilitatea pieţei chineze de acţiuni, posibilitatea ca Iranul să reintre pe piaţă şi nivelul scăzut de lichidităţi, toate contribuie la conturarea unui context foarte fluid. Ţiţeiul are nevoie de stabilirea unei noi marje şi am putea vedea ţiţeiul crud WTI în jurul valorii de 50 de dolari, cu un maxim de 58 de dolari pe baril.

‘Revenind la China, am văzut datele economice, inclusiv rapoartele periodice cum ar fi indicele PMI, stabilizându-se după o relativă scădere în 2015, iar acţiunile Băncii Populare Chineze par un răspuns la slăbiciunea manifestată pe piaţa de acţiuni. Până acum, Banca nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus, asta ca s-o spunem cu blândeţe. Aceasta ne face să credem că vor exista mai multe încercări de a opri acest trend, înainte de a se transforma dintr-o problemă financiară într-una politică pentru liderii de la Beijing’, subliniază Ole Hansen.