Chinezii ne-au ajuns din urmă la salarii
Avantajele Chinei în contextul creşterii salariilor, care împinge unii investitori să-şi relocheze fabricile, sunt calificarea forţei de muncă, mărimea ţării, infrastructura, lanţurile de aprovizionare şi dezvoltarea pieţei de consum, potrivit blogului cotidianului britanic Financial Times (FT).
Există unele exemple de mutare a locurilor de muncă în ţările dezvoltate. Compania Coach, care produce valize de lux, a anunţat recent că va transfera în SUA unele slujbe din China, iar alte companii au luat decizii similare.
Din sudul Chinei, lucrurile se văd însă altfel, scrie FT. Unii investitori, care caută costuri foarte reduse de producţie, ar putea muta locuri de muncă în regiuni mai puţin dezvoltate ale Chinei, iar cei care părăsesc ţara se îndreaptă către Indonezia, Vietnam, India sau Bangladesh.
Pentru cei care speră că locurile de muncă în fabrici cu salarii mai bune vor reveni în Europa şi SUA, cotidianul britanic a întocmit o listă de motive pentru a avea îndoieli. Acestea sunt calificarea forţei de muncă din China, dimensiunea ţării, infrastructura, lanţurile de aprovizionare şi dezvoltarea pieţei de consum.
O mare parte din cei care conduc fabrici în China au lucrat în producţie întreaga lor viaţă. În sudul Chinei există „o armată” de personal calificat şi cu experienţă, aflat de 20-30 de ani în industrie. Puţine regiuni din lume pot oferi un astfel de nivel de expertiză în orice domeniu al industriei prelucrătoare.
Dimensiunea ţării este de asemenea un avantaj. Salariile în unele fabrici din China au atins deja niveluri comparabile cu Europa de Est – ţări UE ca România şi Bulgaria, dar niciuna din aceste ţări nu are forţa de muncă necesară pentru construcţia de fabrici care angajează sute, mii şi chiar zeci de mii de persoane, spre deosebire de sudul Chinei.
În plus, chiar şi în 2020 în China se va afla peste 20% din populaţia aptă de muncă a globului, potrivit analistului Li Cui de la RBS.
Infrastructura din China – porturile, căile ferate şi aeroporturile -, mai ales în sud, este la fel de bună ca oriunde în lume, notează FT.
China oferă investitorilor şi lanţuri de aprovizionare foarte bine dezvoltate, puse la punct în 20-30 de ani de producţie industrială. Chiar dacă afacerile investitorilor străini au adesea un rol important, după cum o dovedeşte prezenţa unor componente germane, japoneze sau coreene într-un iPhone, de exemplu, replicarea lanţurilor de aprovizionare din China orinde în lume pare puţin probabilă.
În final, creşterea consumului reprezintă un nou motiv pentru a menţine capacităţile de producţie în statul asiatic. Sudul Chinei s-a bazat în mod tradiţional pe porturi pentru a livra bunuri către întreaga lume. Autorităţile construiesc acum o reţea de cale ferată pentru a ajuta transportul către zone precum centrul şi nordul ţării, iar fabricile chineze vor fi astfel mai aproape de consumatori.
La începutul lunii ianuarie, autrorităţile din oraşul Shenzen, din sudul Chinei, unde salariile au fost întotdeauna cele mai ridicate din ţară, au anunţat creşterea salariului minim cu 16% din februarie, la 1.500 yuani (circa 180 euro). În Beijing, capitala ţării, salariul minim a urcat cu 8,6%, la 1.260 yuani (circa 150 euro). Spre comparaţie, în România salariul minim este de circa 160 de euro.