Chiriţoiu: Schimbăm Legea concurenţei neloiale, pentru a interveni dacă o firmă mare abuzează de puterea de negociere în relaţia cu furnizorii

„Este o aducere la zi a legii, bazându-ne pe experienţa pe care am avut-o până acum. Am clarificat încălcările, am îmbogăţit metodele de investigaţie, folosind instrumentele pe care le avem pe Legea Concurenţei. Acestea sunt lucruri, să le spunem, uzuale. Ce este într-adevăr deosebit este că, dacă până acum, în Legea concurenţei neloiale discutam numai despre modul în care se raportează o firmă faţă de altă firmă concurentă, acum ne ocupăm şi de raporturile dintre firme care au relaţii comerciale unele cu altele, fie că sunt furnizori, fie că sunt clienţi. Vorbim despre relaţia dintre firmele mari cu firmele mici, despre modul în care o firmă mare îşi tratează clienţii sau furnizorii mici. Practic, acesta este elementul de noutate în lege, faptul că ne vom preocupa şi de exploatarea poziţiei superioare de negociere, prevedere care există deja în alte state din Uniunea Europeană”, a explicat Chiriţoiu.

Preşedintele Consiliului Concurenţei a subliniat că modificarea a fost determinată de existenţa unor sesizări privind tratamente incorecte pe care firmele mari le aplică firmelor mai mici cu care relaţionează, dar şi de faptul că, venind după o perioadă de criză, genul acesta de comportamente s-ar putea acutiza sau ar putea creşte numeric, deoarece sunt multe firme care ies slăbite din criza şi vor fi mai vulnerabile în faţa unor tratamente incorecte.

„Sesizări am avut multe şi din domenii diverse. Noi am putut interveni, în baza legii Concurenţei, atunci când firmele erau dominante, erau foarte mari, având peste 40% cotă de piaţă. Şi am intervenit, am amendat Hewlett Packard când şi-a eliminat un furnizor mai mic, am sancţionat Orange când a discriminat între clienţi de-ai lui. Pentru genul acesta de situaţii avem pârghii în Legea Concurenţei. Unde nu avem pârghii? În situaţia companiilor care sunt mai mari, dar nu sunt atât de mari să ajungă la 40%, deci o zonă gri. Este vorba despre firme care deţin de 20-30% cotă de piaţă, care sunt clar mai puternice, au o forţă importantă, dar nu îndeplinesc totuşi criteriile din Legea Concurenţei pentru a putea fi considerate dominante. Prin acest proiect de lege umplem cumva acest gol. Abordăm o asimetrie de putere de negociere, dar nu atât de mare cât să permită aplicarea prevederilor din Legea concurenţei”, a mai precizat Bogdan Chiriţoiu.

Potrivit acestuia, proiectul va fi lansat în consultare publică, se aşteaptă reacţiile şi, într-o lună – două ar putea intra în vigoare.

Practica Consiliul Concurenţei de analiză a faptelor de concurenţă neloială a condus la concluzia că unele aspecte ale legii trebuie clarificate şi completate şi, în acest context, instituţia lansează în dezbatere proiectul de modificare a Legii Concurenţei neloiale (Legea 11/1999).

Conform proiectului, principala modificare vizează protejarea firmelor mici în faţa abuzului puterii superioare de negociere a companiilor mari, deoarece, în contextul pandemiei de coronavirus, o mare parte dintre firmele mici sunt la limita de supravieţuire şi trebuie apărate de eventuale acţiuni abuzive.

Proiectul prevede includerea în sfera practicilor de concurenţă neloială şi exploatarea poziţiei superioare de negociere a unei companii în raport cu o alta cu care s-a aflat sau se află într-o relaţie comercială (ce vizează paliere diferite de piaţă şi nu o relaţie orizontală de concurenţă), de natură să îi producă acesteia din urmă un prejudiciu semnificativ sau să afecteze concurenţa normală de pe piaţă, prin acţiuni sau inacţiuni precum: refuzul nejustificat de a furniza sau de a cumpăra bunuri sau servicii, nerespectarea clauzelor contractuale privind plata, furnizarea sau achiziţia, impunerea unor condiţii nejustificat de oneroase sau discriminatorii faţă de obiectul contractului sau modificarea şi încetarea nejustificată a relaţiilor comerciale cu firma parteneră.

Totodată, proiectul clarifică faptul că legea se referă la relaţiile „business to business”, ţinând cont de interesele private şi publice, astfel cum apar acestea definite în dreptul naţional, pentru evitarea confuziilor generate de componenta „business to consumer” – palier reglementat în mod distinct de cadrul legal naţional, printr-o serie de alte acte normative (Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii- administrată de ANPC).

Documentul mai menţionează că se pot folosi instrumentele prevăzute în Legea Concurentei, respectiv inspecţii, declaraţii, interviuri, cereri de date şi informaţii şi pot fi solicitate date şi documente de la orice persoană fizică sau juridică ce ar putea deţine informaţii relevante, se pot aplica sancţiuni pentru furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate de către autoritatea de concurenţă.

A fost actualizat şi cuantumul amenzilor contravenţionale ce pot fi aplicate persoanelor fizice şi persoanelor juridice ca urmare a constatării de către autoritatea de concurenţă a unei încălcări a legii, atât pentru contravenţiile procedurale, cât şi pentru contravenţiile de fond, ţinând cont de valoarea corespunzătoare ratei inflaţiei din ultimii 6 ani (respectiv data ultimei modificări a actului normativ). Astfel, se instituie introducerea amenzii constituită din procent din cifra de afaceri a contravenientului realizată în anul financiar anterior sancţionării (amendă de fond aplicabilă companiei între 0,01% – 1%, dar nu mai puţin de 5.500 lei şi nu mai mult de 100.000 lei, amendă procedurală aplicabilă firmei 0,01% – 0,1%, dar nu mai puţin de 1.100 lei şi nu mai mult de 50.000 lei).

În mod similar practicii în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 21/1996, a fost introdusă posibilitatea contravenientului de a recunoaşte fapta, respectiv reducerea amenzii aplicate, cu precizarea faptului că, în situaţia în care, după obţinerea acestui beneficiu, partea implicată contestă decizia Consiliului Concurenţei, acesta se pierde.

Proiectul mai stabileşte faptul că autoritatea de concurenţă intervine doar în cazul afectării unui interes legitim public, ţinând cont de următoarele criterii: gradul ridicat de pericol social, importanţa sau dimensiunea sectorului economic vizat, numărul de companii implicate în săvârşirea faptei, numărul de firme afectate, durata îndelungată a practicii de concurenţă neloială. A fost prevăzut şi termenul în care deciziile Consiliului Concurenţei emise în temeiul legii concurenţei neloiale pot fi atacate în contencios administrativ, respectiv 30 de zile, precum şi instanţa competentă să le soluţioneze – Curtea de Apel Bucureşti.

Alte practici de concurenţă neloială incriminate de lege sunt denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale prin răspândirea de informaţii eronate; deturnarea clienţilor unei companii prin utilizarea secretelor comerciale, astfel că aceasta va cuprinde în actul material şi referirea la utilizarea informaţiilor confidenţiale pentru săvârşirea faptei; discreditarea activităţi unei firme sau a produselor şi serviciilor sale, realizată de către o altă firmă sau de un fost sau actual angajat, prin recurgerea la acţiuni care conduc la pierderea bunei reputaţii sau a credibilităţii acesteia; afectarea activităţii unei companii, realizată prin demersurile concertate ale unui concurent şi ale unor angajaţi ai întreprinderii afectate, cu scopul destabilizării funcţionale a acesteia.