Chisăliţă (AEI): Fără reforme, preţurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puţin sau se stabilizează

El prezintă şi 14 cauze care generează preţuri mari la energie în România, cel mai mare impact având canibalizarea solar/eolian care generează un preţ mic când produc şi un preţ mare când nu produc, centralele gaz/cărbune cu ore mai puţine de funcţionare urmare a prioritizării regenerabilelor (costurile fixe se împart pe mai puţini), reţele vechi / pierderi / congestii, piaţă nelichidă / concurenţă slabă şi investiţiile necorelate între producţie, reţea şi consum.

Alte motive care determină preţurile mari la energie sunt, potrivit sursei citate, capacitatea rezervată artificial (proiecte speculative care blochează reţeaua iar proiectele mature întârzie), lipsa capacităţilor de stocare adecvate sau o stocare prost dimensionată (baterii prea lungi/scumpe sau amplasate greşit), prosumatori compensaţi cantitativ nu valoric, care livrează ieftin şi primesc scump.

În context, Dumitru Chisăliţă explică că deblocarea ATR-urilor (avize tehnice de racordare, n.r.) nu va aduce preţuri mai mici în haosul din energie pentru că problema nu este doar tehnică ci şi instituţională. „Dacă o reţea are, să zicem, 1.000 MW capacitate reală disponibilă într-o zonă, dar sunt emise sau rezervate solicitări de 5.000 MW, apare o piaţă paralelă a „hârtiei” – proiecte imature blochează capacitate, proiecte reale aşteaptă, iar sistemul devine captiv. Blocajul are la bază regulile ANRE. Aceiaşi arhitecţi ai blocajului nu devin automat credibili, doar pentru că anunţă deblocarea într-o discuţie cu Ministrul Interimar al Energiei. Comportamentul lor i-a compromis. Aşa cum arată lucrurile, pare că „Deblocarea ATR” se doar pentru o redistribuire a rentei către alţi viitori favorizaţi”, susţine preşedintele AEI.

El explică, astfel, că într-un sistem energetic cu multe proiecte solare şi eoliene, problema nu mai este doar cine produce energie, ci cine are dreptul să injecteze energia în reţea iar dacă regulile de racordare sunt făcute prost, schimbate des sau capturate de interese, piaţa nu mai este concurenţială, nu câştigă neapărat cel mai eficient producător, ci cel care obţine acces la reţea. Acest fapt poate, de asemenea, să crească preţul şi nu să îl reducă.

Cât priveşte energia regenerabilă, el susţine că energia solară produce masiv la prânz, energia eoliană produce când bate vântul, însă consumul are alte vârfuri: dimineaţa, seara, iarna, în zilele fără soare sau fără vânt.

„Deci afirmaţia „mai mult solar = mai ieftin” este incompletă. Corect este: Mai mult solar fără stocare şi consum flexibil = preţuri foarte mici la prânz, preţuri mari seara şi costuri sistemice mai mari”, se arată în analiza citată.

Referitor la stocare, şeful AEI crede că se impune un mix de stocare, care nu există astăzi ca şi concept în România iar stocarea prost dimensionată poate scumpi sistemul. „Bateria este economică pentru cicluri zilnice. Pentru stocare sezonieră sau multi-zile, costurile cresc drastic şi ai nevoie de alt mix: hidro, pompaj, gaz flexibil, nuclear, demand response, interconexiuni, hidrogen doar acolo unde are sens economic”, a explicat el.

„Mitul „creştem regenerabilele şi scade preţul” este o jumătate de adevăr folosită politic. Regenerabilele pot reduce costul marginal al energiei în anumite ore. Dar factura finală depinde de: costul reţelei; costul echilibrării; costul capacităţilor de rezervă; costul stocării; costul congestiilor; costul managementului prost; costul reglementărilor greşite; costul pieţelor nelichide; costul subvenţiilor încrucişate; costul corupţiei şi al capturării instituţionale. Energie ieftină nu apare automat dacă mărim capacitatea instalată. Energie ieftină = producţie potrivită + reţea adecvată + stocare corectă + piaţă lichidă + management competent + reglementare curată. Fără reforme, preţurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puţin sau se stabilizează; abia după amortizarea investiţiilor şi funcţionarea corectă a sistemului, preţurile pot scădea real”, a subliniat Dumitru Chisăliţă.