Cîţu: BNR va da drumul chiar din prima şedinţă la lichidităţi pe termen lung, dar cu mare întârziere

Macroeconomistul arată că, deşi pe de o parte BNR susţine că există exces de lichiditate în piaţă, pe de altă parte se pregăteşte să reducă RMO la lei şi valută la următoarea întâlnire.

„Acest comportament susţine ipoteza mea că nu există un exces de lichiditate în economie, ci doar o nepotrivire de scadenţe între lichiditatea de la BNR pe termen scurt şi interesul de creditare al economiei pe termen lung. În plus reducerea RMO, deşi este o măsură bună, vine, în stilul BNR, foarte târziu. Mai exact, cinci ani mai târziu decât avea nevoie economia reală”, a afirmat Cîţu.

BNR a programat pentru miercuri, 8 ianuarie, prima şedinţă de politică monetară a Consiliului de Administraţie pe anul 2014.

La începutul lunii decembrie a anului trecut, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că, pentru susţinerea creditării, banca centrală este pregătită să reducă rezervele minime obligatorii în 2014, care însumează circa 6 miliarde de euro la valută şi 3-4 miliarde de euro la lei, chiar dacă în piaţa monetară se înregistrează un exces de lichiditate estimat la circa 2 miliarde de euro.

„Pe piaţa monetară din România, Banca Naţională face ce nu face de regulă o banca centrală: lansăm lichiditate în piaţă. Media de lichiditate este de două miliarde de euro, exces de lichiditate, dar toată economia este un covor peste care a fost o secetă, s-a făcut o pojghiţă, stă lichiditatea deasupra, dar nu vrea să intre în economie”, a spus Isărescu, în urmă cu o lună.

Cîţu susţine că fără o analiză atentă a declaraţiei guvernatorului BNR, pare că acesta susţine de fapt existenţa unui dezechilibru pe piaţa interbancară, deşi banca centrală şi-ar face treaba, iar băncile comerciale nu.

„Pentru a rezolva problema creditării, şi eliminarea «pojghiței» este nevoie de o combinaţie de acţiuni care implică atât politica monetară, cât şi cea fiscală. Politica monetară trebuie să ofere finanţare permanentă pe termen lung, să relaxeze condiţiile de intrare pe piaţa bancară, dar şi de ieşire, şi să accepte o lege a falimentului personal. Politica fiscală trebuie să reducă impozitarea capitalului şi a forţei de muncă pentru a creşte solvabilitataea clienţilor potenţiali ai sistemului bancar, deoarece în acest moment nu putem să ne aşteptăm la o relaxare a condiţiilor de creditare din partea sistemului”, a arătat Florin Cîţu.

El explică felul în care trebuie citită lichiditatea din discursul guvernatorului BNR, care face referire la resursele de finanţare din piaţa interbancară, în condiţiile în care economiştii utilizează, de regulă, trei concepte.

Lichiditatea la nivel macroeconomic se referă la condiţiile monetare din economie, măsurate prin nivelul dobânzilor, dinamica creditelor şi a masei monetare şi condiţiile de creditare. Aceste măsuri nu arată că în economie ar fi un exces de lichiditate macroeconomică.

La rândul ei, lichiditatea din piaţa interbancară surprinde două lucruri: încrederea şi adâncimea. Într-o piaţă lichidă, tranzacţiile se fac cu orice contrapartidă şi fără să influenteze preţul.

Lichiditatea contabilă se referă la activele din bilanţul contabil care pot fi vândute cel mai rapid într-un moment în care o companie are nevoie de cash.

„Toate trei spun un singur lucru: lichiditatea reprezintă posibilitatea de a obţine cash, ori că se face prin vânzare de active, ori prin acces la credit”, a continuat Cîţu.

Revenind la declaraţia guvernatorului BNR, Cîţu arată că aceasta conţine mai multe mesaje despre piaţa monetară din România.

„În primul rând guvernatorul admite implicit că BNR este din nou debitor al sistemul bancar şi nu creditor. Asta înseamnă că sistemul bancar nu se finanţează de la BNR pentru operaţiuni zilnice ci plasează bani la BNR la sfârşitul zilei. Dar lichiditatea din sistemul interbancar este controlată şi administrată de banca centrală. În 2008, cu costul unei recesiuni severe, BNR a reuşit să devină creditor al sistemului interbancar”, a continuat Cîţu.

El arată că este foarte important de înţeles cum se poziţionează BNR faţă de sistemul bancar pentru că din poziţia de debitor pierde controlul asupra politicii monetare.

„De aceea în 2008 a ţinut neapărat să ajungă în poziţia de creditor, chiar cu riscul unei recesiuni”, a completat Cîţu.

Analistul macroeconomic susţine că prin acea declaraţie guvernatorul a recunoscut, practic, că mecanismul de transmitere a politcii monetare nu funcţionează.

„Este o declaraţie, tot implicită, în premieră, deoarece, până acum, de fiecare dată când am atras atenţia asupra acestei probleme majore din economie, domnia sa a spus că nu am dreptate. Mai mult, la fiecare prezentare, domnul guvernator folosea o scădere a dobânzilor pentru creditele în lei (mult mai mică decât scăderea dobânzii de politică monetară) ca argument care să demonstreze funcţionarea mecanismului de transmitere a politicii monetare. În această declaraţie domnul guvernator foloseşte, însă, indicatorul corect: dinamica creditului”, a arătat Cîţu.

Potrivit macroeconomistului, un al treilea element important al declaraţiei guvernatorului BNR reprezintă o eroare gravă, pe care o interpretează ca voită, având în vedere experienţa şefului băncii centrale.

„Excesul de lichiditate despre care aminteşte nu este unul real, ci vorbim de fapt despre o cerere pentru finanţare pe termen lung şi o ofertă de finanţare pe termen scurt. Din 2008 până azi, singura finanțare (lichiditate) din piață a fost pe termen scurt – maxim 7 zile. Sistemul bancar a căzut în plasa BNR până acum de două ori crezând că banca centrală va menține această lichiditate în piață. Dar, la primul semn de volatilitate pe piața valutară, BNR a restras această lichiditate pentru a susține moneda națională”, a explicat Cîțu.

În aceste condiții, Cîțu susține că este normal să nu apară un interes foarte mare de creditare a economiei pe termen lung cu lichiditate pe termen scurt, care este şi volatilă şi incertă.

Banca centrală a introdus RMO la pasivele în valută în perioada 2006-2008 pentru a descuraja creditul în valută, iar de la începutul crizei a redus rezerva minimă obligatorie în euro de la 40% la 20%. Pentru pasivele în lei, reducerea rezervei obligatorii a fost similară, iar nivelul acesteia se situează la 15% din pasivele cu scadenţă sub doi ani.