Defrişările din America Centrală, înainte de sosirea europenilor, au contribuit la seceta din regiune, potrivit unui studiu prezentat luni.
Cercetătorii bănuiau de mult că seceta a contribuit la dispariţia civilizaţiei maya, alături de alţi factori precum conflictele şi suprapopularea.
Climatologul Benjamin Cook de la NASA Goddard Institute for Space Studies a folosit reconstrucţii ale vegetaţiei de acum 2.000 de ani şi a descoperit că defrişările făcute de fermierii maya au înrăutăţit seceta din zonă.
Cum au reuşit însă fermierii primitivi să afecteze vremea? Se pare că atunci când mayaşii tăiau pădurile, făceau loc unei suprafeţe cu un grad de reflexie mai mare decât cel al pădurilor verzi. Această suprafaţă reflecta energia înapoi în atmosferă şi nu o absorbea precum pădurile, pe pământ fiind prea puţină energie pentru a transforma apa în vapori, pentru a crea nori şi, prin urmare, ploaie. Cook spune că a fost un declin de 10-20% al precipitaţiilor.
Fiind mai puţine ploi, solul a secat, aşa că energia a început să încălzească suprafaţa, în loc să evapore apa. Rezultatul a fost o creştere a temperaturilor cu 0.5 grade Celsius. Lipsa ploilor şi căldura mai mare au fost fatale pentru o societate care depindea de agricultură.
Efectele negative ale sosirii europenilor au provocat dispariţia a 90% din mayaşi, în anumite zone. Studiile arată că acest lucru a dus, însă, la repopularea pădurilor, şi, prin urmare, la revenirea precipitaţiilor.
Cook este de părere, în urma examinării dovezilor, că defrişările au contribuit în proporţie de 50% la seceta din timpul civilizaţiei maya, iar precipitaţiile au scăzut atunci cu 20%.
„Nu spun că defrişările sunt singurele responsabile pentru declinul maya, însă rezultatele noastre arată că defrişările schimbă clima, produc secetă şi că jumătate din seceta de atunci, în perioada pre-Columbiană, a fost produsă de defrişări”, a declarat Cook.
Acum, întrucât America Centrală suferă din nou din cauza defrişărilor, Cook spune că am putea să ne confruntăm, din nou, cu aceeaşi situaţie.