Atunci când există temeri privind efectele asupra concurenţei ale unui cumul de ajutoare de stat în cadrul aceluiaşi grup, revine Comisiei sarcina de a examina cu o vigilenţă deosebită legăturile dintre societăţile care aparţin acestui grup, scrie Agerpres.
În aprilie 2020, în timpul pandemiei de Covid-19, Franţa a notificat Comisiei Europene o măsură de ajutor individual în favoarea Air France, prevăzând să îi acorde o garanţie de stat în proporţie de 90% pentru un împrumut în valoare de 4 miliarde euro acordat de un consorţiu de bănci şi un împrumut din partea acţionarilor în valoare de maximum 3 miliarde euro. Potrivit Comisiei, Air France era singura beneficiară a acestui ajutor, cu excluderea tuturor celorlalte societăţi din grupul Air France-KLM.
Pe de altă parte, în martie 2021, Franţa a notificat Comisiei un ajutor individual sub forma unei recapitalizări a Air France şi a holdingului Air France-KLM, în valoare totală de 4 miliarde euro. Această măsură consta într-o participare a Franţei la un proiect de majorare de capital în cuantum maxim de 1 miliard de euro şi în conversia împrumutului din partea acţionarilor într-un instrument hibrid.
Potrivit Comisiei, Air France şi holdingul Air France-KLM erau singurele beneficiare ale acestui ajutor, cu excluderea în special a KLM, societate care face parte din grupul Air France-KLM.
În ambele cazuri, Comisia a decis să nu ridice obiecţii: în opinia sa, aceste măsuri constituie ajutoare compatibile cu piaţa internă. Ryanair şi Malta Air contestă aceste decizii şi susţin în esenţă că măsurile în cauză sunt contrare dreptului Uniunii. În opinia lor, Comisia a definit în mod eronat beneficiarii acestor ajutoare, prin faptul că a decis că nici holdingul Air France-KLM, nici KLM nu erau beneficiare ale acestora.
Tribunalul admite aceste acţiuni şi anulează deciziile Comisiei. El consideră că aceasta din urmă a săvârşit o eroare în ceea ce priveşte definiţia beneficiarilor ajutoarelor de stat acordate, prin excluderea holdingului Air France-KLM şi a KLM. În această privinţă, Tribunalul examinează legăturile de capital, organice, funcţionale şi economice dintre societăţile din grupul Air France-KLM, cadrul contractual pe baza căruia au fost acordate măsurile în cauză, precum şi tipul de măsură de ajutor acordată şi contextul în care se înscriau acestea. El concluzionează, pe această bază, că holdingul Air France-KLM (în prima cauză) şi KLM (în a doua cauză) puteau beneficia, cel puţin indirect, de avantajul acordat prin ajutoarele de stat în cauză.