Clasa pregătitoare – un experiment pentru copii, părinţi şi dascăli, din 10 septembrie

Trecerea grupei pregătitoare la ciclul primar şi, implicit, transformarea ei în clasa zero au fost prevăzute în Legea educaţiei din 2010.

Teoretic, de la promulgarea actului normativ şi până la startul anului şcolar 2012-2013 era timp suficient pentru a pune la punct clasa pregătitoare. Practic, după o „reţetă” autohtonă probată şi în alte situaţii, s-a ajuns ca aproape totul să fie aranjat pe ultima sută de metri, cu multe semne de întrebare referitoare la ce va fi după 10 septembrie, data începerii noului an şcolar.

Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, în mandatul căruia a fost aprobată Legea educaţiei, a vorbit în detaliu despre introducerea clasei pregătitoare la 22 ianuarie 2012, respectiv cu şapte luni şi jumătate înainte de începerea noului an şcolar.

Funeriu a explicat atunci că măsura este necesară întrucât România are cea mai bătrână populaţie şcolară la debutul învăţământului obligatoriu din Europa, iar prin ea se urmăreşte trecerea firească de la joacă la învăţare. Prima consecinţă bună – peste 20.000 de copii care, pe vechea legislaţie, nu ar fi fost cuprinşi în nicio formă de învăţământ se vor regăsi printre cei care merg la clasa pregătitoare în 2012, întrucât aceasta devine obligatorie.

Din nefericire, însă, clasa pregătitoare a început cu stângul încă de la înscrierea copiilor în circumscripţia de care aparţin. Mulţi părinţii au fost nevoiţi, pentru a-şi putea înscrie copiii la şcoala dorită, să scoată din buzunar „atenţii” şi să apeleze la trucuri precum schimbarea domiciliului sau a etniei ori divorţul, totul transformându-se într-un veritabil scandal public. „Este fundamental să dăm cât mai multă libertate părinţilor în alegerea şcolilor şi să asigurăm transparenţa modului de înscriere. Prin procedurile din acest an, exact acest lucru îl înfăptuim: transparenţă şi o implicare cât mai mare a părinţilor asupra viitorului copilului lor. Am dat toate dispoziţiile pentru ca şcoala să meargă cât mai mult către părinţi”, explica Funeriu, detaşat de realitate.

Una peste alta, Ministerul Educaţiei a centralizat datele înscrierilor pentru anul şcolar 2012-2013, anunţând 127.665 de copii în clasa pregătitoare şi 171.885 în clasa I, numere aproape egale cu cele al preşcolarilor recenzaţi.

Aşadar, sunt copii pentru clasa pregătitoare, şi nu puţini, dar există şi spaţii în care să înveţe aceştia?

Şcolile au avut astfel nevoie de spaţii suplimentare unde să îşi organizeze noile clase, unii directori fiind practic obligaţi să renunţe la cancelarii sau la unele laboratoare – de fizică, biologie sau chimie.

Actuala conducere a Ministerului Educaţiei afirmă că introducerea clasei zero a fost insuficient pregătită.

„Fosta conducere a ministerului nu a făcut un studiu de impact înaintea înfiinţării clasei pregătitoare, motiv pentru care nu se poate spune dacă va fi sau nu o reuşită. Nu a existat un studiu de impact, nimeni nu s-a gândit cum se va rezolva acest lucru, dacă va fi o reuşită sau nu, chiar nu i-a interesat, pentru că, dacă i-ar fi interesat, nu am fi discutat acest subiect. Vor fi şcoli unde spaţiul nu există, dar pe copil trebuia să-l înscrii dacă era în circumscripţie, chiar dacă nu aveam spaţiu trebuia înscris, şi se va învăţa, probabil, în trei schimburi. Şcoala pe care am condus-o, Colegiul Naţional «Mihai Eminescu» din Bucureşti, este în această situaţie: trei clase în plus, clasele nu mai pot fi utilizate de alţi elevi, rămân blocate şi atunci multe şcoli au desfiinţat laboratorul de informatică, de chimie, de biologie, biblioteca… Ştiu şcoli unde s-a desfiinţat cancelaria, în Bucureşti, de exemplu”, spune secretarul de stat Fedorca.

Secretarul de stat a mai spus că fiecare director de şcoală a fost nevoit să se descurce cum a putut pentru a găsi spaţii. „Fiecare director se descurcă cum poate, apelează la o casă din vecini unde închiriază două camere şi le transformă în săli de clasă pe o perioadă de un an, doi ani, până se reglează lucrurile. Eu, de exemplu, am găsit o clădire în apropierea şcolii, la două minute, unde am reuşit să obţin două spaţii unde copiii din clasa pregătitoare să înveţe în apropierea şcolii. Pentru că, dacă desfiinţezi laboratoare, nu mai poţi rămâne colegiu naţional, pentru că nu mai corespunzi standardelor”, a explicat Fedorca.

Mai mult, ministrul Ecaterina Andronescu a afirmat că introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar, din toamnă, este o idee năstruşnică, forţată şi nefinanţată, care, în şcolile cu clase I-XII, va aduce la un loc copii de 6 ani şi tineri de 18, motiv pentru care, după primul semestru, va fi făcută o evaluare.

O altă problemă legată de clasa zero este reprezentată de personalul didactic necesar. Oficialii ministerului susţin că la clasa pregătitoare nu vor preda cadre didactice debutante, acoperirea necesarului de dascăli urmând să fie realizată prin transferuri şi detaşări. Resursa umană calificată şi informată nu poate fi însă luată decât din sistem, asumând riscul unui haos general cauzat de mutarea profesorilor de la o clasă la alta şi încălcând regula nescrisă a şcolii româneşti prin care învăţătorul care preia o generaţie de copii în clasa I o duce pe aceasta până în clasa a IV-a.

Instruirea cadrelor didactice pentru clasa pregătitoare a început luni, 27 august, cu două săptămâni înainte de începerea cursurilor. În acest interval, însă, trebuie pregătite 8.000 de cadre didactice, pentru că, şi în cazul profesorilor cu zeci de ani de experienţă, este nevoie de o pregătire specială pentru a putea prelua clasa zero.

Pentru dotarea cu materiale didactice, în 30 mai, Guvernul a alocat 23 milioane lei pentru cele 5.500 de clase pregătitoare din toată ţara.

Până de curând, oficialii Ministerului Educaţiei spuneau că nu există bani în buget şi pentru amenajarea unor spaţii de joacă pentru copii.

Deloc de neglijat este şi problema grupurilor sanitare din şcoli. Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat recent că, pentru copii din clasele pregătitoare, va fi nevoie să fie amenajate grupuri sanitare separate. De acest lucru ar trebui să se ocupe, însă, primăriile, care au în administrare unităţile de învăţământ.

Dar, de fapt, cum a fost gândită clasa pregătitoare? Din punct de vedere al programei, în clasa pregătitoare, copilul va învăţa prin metode adecvate vârstei tot ceea ce îi este necesar pentru a face faţă cu succes clasei I. De exemplu, copiii îşi vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili sau consolida primele contacte cu lumea numerelor şi a literelor, vor învăţa să observe mediul înconjurător şi să interacţioneze cu ceilalţi copii şi cu adulţi prin jocuri didactice, activităţi în echipă, activităţi de descoperire, prin desen sau muzică. Nu în ultimul rând, copiii vor beneficia de ore special destinate unei pregătiri fizice armonioase.

În clasa pregătitoare, elevii nu vor da niciun fel de testări şi nu vor primi note şi calificative, însă cadrul didactic va putea să utilizeze modalităţi de încurajare şi de recompensare specifice vârstei. Evaluarea copilului se va face la sfârşitul anului şcolar, sub forma unui raport scris întocmit de învăţător.

Sala de clasă din şcoală, inclusiv mobilierul, va fi adaptată vârstei copiilor (6 ani). Mobilierul (măsuţă şi scaun pentru fiecare copil) trebuie achiziţionat de fiecare şcoală, pe banii ministerului, până la 9 septembrie.

Trăgând linie, majoritatea pregătirilor necesare pentru clasa zero ar urma să se încheie, teoretic, cu o zi, două, cel mult trei înainte de începerea noului an şcolar. Apoi, după 10 septembrie, copiii şi profesorii vor afla împreună, la şcoală, dacă introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar este un succes, un fiasco sau doar o nouă măsură grăbită, la care s-ar putea renunţa anul viitor.