CLEPA: Peste o jumătate de milion de europeni ar putea rămâne fără locuri de muncă din cauza electrificării mașinilor

Asociația Europeană a Furnizorilor de Componente Auto (CLEPA) a dat publicității un studiu cu privire la impactul a trei scenarii asupra ocupării forței de muncă în rândul furnizorilor de componente auto din Europa în perioada 2020-2040 dacă programul european Green Deal va fi aplicat așa cum este propus de Comisia Europeană.

Conform documentului, pachetul „Fit for 55” propus de Comisia Europeană în iulie 2021 conturează o cale către reducerea cu 100% a emisiilor de CO2 eliminate de autoturismele și furgonetele noi comercializate în UE până în 2035 comparativ cu 2021. „Deoarece emisiile sunt măsurate în prezent doar la capătul țevii de evacuare a mașinilor, propunerea actuală duce de fapt la o interdicție de facto a motoarelor cu ardere internă (ICE), nelăsând producătorilor auto (OEM) altă alegere decât să meargă către propulsia electrică”, consideră oficialii CLEPA.

În acest context, studiul realizat de CLEPA și PwC ia în clacul trei scenarii menite să lămurească impactul electrificării accelerate a mașinilor asupra valorii adăugate și a forței de muncă în sectorul furnizorilor de componente auto în perioada 2020 – 2040.

Unul dintre scenarii pornește de la ipoteza unei reduceri cu 50% a CO2 până în 2030, comparativ cu NEDC de 95 g din 2020. Acest scenariu ia în calcul și utilizarea de alți combustibili regenerabili pentru a obține reducerea emisiilor. Al doilea scenariu proiectează o reducere cu 60% a CO2 până în 2030 și cu 100% până în 2035 (interzicerea de facto a ICE), iar al treilea mizează pe măsura radicală a reducerii cu 100% a emisiilor de CO2 până în 2030. Acest ultim scenariu, chiar mai strict decât propunerea actuală a Comisiei Europene presupune adoptarea unor standarde de emisii EURO 7 extrem de restrictive care duc la eliminarea vehiculelor hibride de tip MHEV.

Rezultatele studiului sunt diferite de la un scenariu la altul dar extrem de alarmante pentru industria auto și economia europeană. Astfel, în primul scenariu, cel optimist, forța de muncă ar avea o creștere constantă, doar între 2035 și 2040 existând pericolul dispariției a circa 4.000 de locuri de muncă.

În cel de-a doilea, numărul angajaților din industria europeană producătoare de componente auto ar scădea cu 275.000 până în 2040, iar în cel de-al treilea, radical, ar putea fi pierdute 364.000 de locuri de muncă doar între 2025 și 2030.

Mai grav decât numărul total al angajaților care și-ar putea pierde locurile de muncă în următorii ani este faptul că impactul va fi resimțit mai grav în zona Europei Centrale și de Est, acolo unde se află și România.

Deși autoritățile par să nu vadă destul de clar efectele și nici nu dezvoltă programe de recalificare CLEPA arată că „țările din Europa de Vest par cele mai bine plasate pentru a deveni fortărețe ale producției de mașini cu propulsoare electrice (EV), în timp ce locurile de muncă din țările Europei Centrale și Est rămân dependente de producția de mașini cu motoare cu ardere internă (ICE)”.

„Studiul evidențiază riscurile trecerii complete la vehicule electrice asupra a sute de mii de oameni care lucrează din greu pentru a oferi soluții tehnologice pentru o mobilitate durabilă. Deoarece furnizorii de componente auto sunt responsabili pentru cea mai mare parte a locurilor de muncă din industria de automobile este esențial să punem angajații în prim-plan atunci când gestionăm impactul social și economic al transformării. Inovațiile furnizorilor de automobile au făcut ca mobilitatea electrică să fie din ce în ce mai accesibilă pentru consumatori și un instrument esențial pentru îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor. Dar nevoile societății sunt mult prea diverse pentru o abordare generalistă. Un cadru de reglementare care este deschis tuturor soluțiilor disponibile, cum ar fi utilizarea tehnologiilor hibride, a hidrogenului verde și a altor combustibili durabili din surse regenerabile, va permite inovarea pe măsură ce redefinim mobilitatea în următoarele decenii”, consideră Sigrid de Vries, secretar general CLEPA.

Asociația Europeană a Furnizorilor de Componente Auto (CLEPA) are sediul la Bruxelles și reprezintă peste 3.000 de companii – de la multinaționale la IMM-uri – care angajează în total circa 1,7 milioane de persoane. Printre membri CLEPA se numără companii cunoscute, prezente și în România, precum AISIN, Allison, Autoliv, Brembo, Continental, Denso, Eberspacher, Faurecia, Federal Mogul, Gestamp, Hella, Honeywell, Joyson, Magna, Mahle, Osram, Robert Bosch, Saint-Gobain, Schaeffler, SKF, Valeo, Webasto sau ZF.

Economia românească este dominată autoritar de industria auto. Conform datelor Eurostat nu mai puțin de 194.787 de persoane din România sunt angajate direct în industria auto. Această valoare poziționează țara pe locul patru din Uniunea Europeană, după Polonia (214.642 angajați), Franța (238.666 angajați) și Germania (919.002 angajați).

Deși pare greu de acceptat, state cu o producție de mașini mult mai mare decât a României, au mult mai puțin angajați în această industrie. De exemplu, în Spania, industria auto angajează direct doar 161.722 de persoane, în Italia nu mai mult de 177.908 persoane, iar în Cehia 181.487 persoane.

Mai important chiar, România ocupă primul loc din Europa dacă numărul de angajați din industria auto este raportat la cel total al persoanelor din industria prelucrătoare.

Așa cum arată datele ACEA, 15,7% din totalul angajaților din industria prelucrătoare din România sunt implicați direct în sectorul auto incluzând aici atât producția de mașini cât și pe cea de componente pentru acestea. Singurul stat care se află la egalitate cu România în vârful clasamentului este Slovacia, tot cu 15,7% din totalul angajaților. Și asta în condițiile în care, media europeană este de 8,6%.

Citește și:

– Director general ACEA: Trebuie să reducem urgent dependența Europei de furnizorii de semiconductori din alte zone
– Șeful BMW și ACEA către CE: Vreți o Europa condusă de o cultură a interdicțiilor și a restricțiilor sau una în care sunt stimulate inovația și competitivitatea?