Clubul Euro – Adio austeritate?

Datorii uriaşe, recesiune profundă şi şomaj în masă – o combinaţie pe care mulţi o asociază Greciei de astăzi. Dar descrierea se potriveşte la fel de bine şi Germaniei. La începutul anilor ’30.

Cancelarul de atunci Heinrich Brüning îşi propusese să salveze finanţele publice printr-o rigidă politică de austeritate. Experimentul său s-a soldat cu sărăcirea populaţiei şi explozia inflaţiei. Republica de la Weimar se prăbuşea. Un anume Adolf Hitler se ridica pe ruinele modelului eşuat, relateaza Deutsche Welle Romania. 

La insistenţele creditorilor, economiile lovite de criză din sudul Europei au fost nevoite să reducă salariile şi să mărească impozitele. Acum ele se găsesc într-un cerc vicios format din recesiune, şomaj în masă şi datorii crescânde. Economistul german, Peter Bofinger, compară situaţia actuală cu cea din perioada Republicii de la Weimar şi acuză măsurile de austeritate ca fiind principalele vinovate de situaţia dezolantă. „Starea Greciei este cauzată, nu în ultimul rând, de terapia de şoc politico-economică”, spunea Bofinger într-un interviu recent.
Terapie de şoc împotriva căreia au votat recent şi alegătorii italieni. Guntram Wolff, director adjunct al institutului Bruegel din Brüssel, crede că este numai o chestiune de timp până când şi în Spania va avea loc un derapaj politic.
„Trăind în Germani nu ne este clar cât de dramatică a ajuns situaţia din sudul Europei.”

În zonă domneşte senzaţia lipsei de perspective, împotriva căreia trebuie luate măsuri urgente, după cum recomandă Wolff. Reforma fiscală trebuie să continue, dar într-un ritm mai lent. Să renunţe statele în cauză complet la pachetele de austeritate? Nu, în nici un caz, susţine expertul de la Bruxelles, întrucât :” plătesc deja dobânzi de risc mari pe pieţele financiare. Noi datorii ar creşte nivelul dobânzilor în paralel cu riscul aferent”.
După părerea lui Wolf, Germania este singurul stat din zona euro care îşi poate permite asemenea inginerii financiare. Dar Germania preferă să îşi consolideze finanţele, renunţând la investiţiile publice. Astfel, Berlinul nu contribuie la revigorarea economiei din Clubul Euro, critică economistul de origine germană deciziile Cabinetului federal.

Ce s-ar întâmpla în sudul Europei, dacă în Germania ar intra în vigoare un pachet conjunctural? „În principiu, nu s-ar întâmpla mai nimic. Recesiunea din sudul continentului nu ar putea fi combătută cu măsuri conjucturale valabile în Germania”, crede Clemens Fuest, preşedintele Centrului de Studii Economice din Mannheim.

În plus, în sudul Europei problemele nu se limitează doar la reducerea cererii: „Asistăm la o politică greşită a preţurilor. Salariile, costurile adiacente remuneraţiilor au depăşit toate limitele. Trebuie urgent reduse. Când ai un program conjuctural, renunţi la adaptarea costurilor,” şi prelungeşti criza, este convins economistul. În schimb, programele speciale destinate tinerilor ar putea include şi adaptarea salariilor la evoluţiile financiare ale pieţei.
„Susţin varianta specializării tinerilor”, declară Fuest.

Situaţia noilor generaţii din Spania şi Grecia, unde mai mult de 50 la sută din tineri nu au nici o ocupaţie, este inacceptabilă în opinia tuturor economiştilor.

Wolfgang Franz, fost şef al economiştilor de top de Germania, ştie din propria experienţă că „…şomajul în rândul tinerilor provoacă răni care nu se vor vindeca prea curând. Rămân cicatrici de genul unor şanse reduse de obţinere a unui loc de muncă.”

Sistemul dual de perfecţionare a tinerilor valabil în Germania ar putea fi un model pentru economiile din sudul continentului. În acest sistem sursele de finanţare sunt clare:

„În locul unor subvenţii reduse alocate agriculturii, aş recomanda înfiinţarea unor centre de specializare a tinerilor la locul de muncă.”

Chiar dacă măsurile vor fi adoptate, va fi nevoie de ani buni pentru a se culege roadele. Pe termen scurt, Guntram Wolff crede că transferurile directe, (în speţă ajutoarele ţărilor bogate pentru cele sărace) sunt inevitabile: „se va ajunge şi aici. O uniunea monetară are nevoie de mecanisme de stabilizare transregionale. În lipsa lor, ea nu va avea şanse de supravieţuire pe termen lung.”