Planurile pentru lărgirea sectorului de doar 12 kilometri dintre DN2 și A2 de pe Centura București au existat în intențiile autorităților române, ca și restul șoselei care înconjoară Capitala, încă de la începutul anilor 2000. Din nefericire, planurile de acum 20 de ani sunt și astăzi doar… planuri. Șoferii care trebuie să ajungă de la Constanța către vestul țării sunt nevoiți să piardă mai bine de o oră, câteodată chiar două, pentru a parcurge micul sector de drum care leagă autostrada A2 de zona modernizată a Centurii de la Afumați.
Prima încercare serioasă de a rezolva problema a avut loc în august 2012 când a fost semnat contractul de proiectare și execuție cu asocierea SC Tehnologica Radion SRL – SC Consitrans – SC Procons XXI SRL. Un an mai târziu, în octombrie 2013 a fost emis Ordinul de Începere pentru execuția lucrărilor, iar Proiectul Tehnic a fost aprobat în cadrul CTE-CNADNR (actuala CNAIR SA).
În februarie 2015 contractul a fost reziliat de către CNAIR având în vedere că antreprenorul intrase în insolvență și nu avea resursele financiare necesare continuării și finalizării lucrărilor. La data rezilierii stadiul fizic al lucrărilor a fost de 7%. Pentru lucrările – rest de executat a fost demarată procedura de achiziție publică în anul 2017. După nenumărate amânări, contestații și, desigur, dezinteres al autorităților, abia în martie 2020 este semnat un nou contract de lărgire a DN Centura Bucureşti, sectorul DN2 – A2.
Contractul lăsat baltă de asocierea SC Tehnologica Radion SRL – SC Consitrans – SC Procons XXI SRL a fost preluat deci, în primăvara lui 2020, de compania italiană Tirrena Scavi. E important de menționat că până la data rezilierii primului contract, statul român plătise deja antreprenorului 25.422.491,98 lei fără TVA din valoarea totală de 188.988.087,32 lei, tot fără TVA.
La fel de important este că noul contract, cel semnat cu Tirrena Scavi, are, conform CNAIR, o valoare estimată pentru lucrările rămase de executat (cca. 93%) de 235.747.292,70 lei fără TVA. Prin urmare, suma a crescut major deși proiectarea și o parte dintre lucrări erau executate. CNAIR a explicat că „evoluția prețurilor de la nivelul anului 2012 a crescut considerabil până la data la care CNAIR a demarat procedura de relicitare. Astfel, diferența dintre valoarea celor două contracte rezultă direct din evoluția și dinamica prețurilor”.
Tot reprezentanții CNAIR au declarat, conform LifeNews.ro, că „în prezent au fost efectuate plăți în valoare de 43.837.575,86 lei fără TVA (n.n. – din noul contract), din care 35.362.093,91 lei reprezintă plata avansului. Astfel, din valoarea de contract acceptată pentru finalizarea lucrărilor mai este de plătit suma de 191.909.716,84 lei fără TVA ce se va achita către antreprenor după emiterea și aprobarea Certificatelor Interimare de Plată, în funcție de evoluția lucrărilor”.
Un calcul simplu ne arată că, între primăvara lui 2012 și toamna lui 2021, statul român a plătit aproape 70 de milioane de lei (fără TVA) pentru a vedea realizat, dacă datele actuale ale CNAIR sunt corecte, 11,31% din totalul lucrărilor. Tot un calcul simplu arată și că Tirrena Scavi a realizat în cele 17 luni trecute de la data de începere a lucrărilor – 4 mai 2020 – doar ceva mai mult de 4% din total. Asta în condițiile în care noul contract avea ca termen de finalizare 15 luni, deci luna august a acestui an.
Culmea, cu toate că din august 2021, antreprenorul se află deja în culpă din cauza depășirii termenului din contract, pe pagina de Facebook a CNAIR este publicat sfidător, pe 21 august, un scurt film în care un reprezentant al Tirrena Scavi prezintă cei câțiva piloni ridicați în zona girației supraterane de la Cernica și vorbește despre „realizări”. Mai mult chiar, oficialul vorbește din nou despre un termen de 15 luni, deși la data publicării informațiilor termenul era deja depășit.
În opinia celor de la CNAIR, „antreprenorul se poate pronunța în mod unilateral fără să angajeze compania în vreun fel. Din punct de vedere administrativ și legal, o notificare din partea antreprenorului e singura modalitate prin care relația beneficiar – antreprenor se construiește și se fundamentează. Până în prezent o astfel de notificare nu a fost adresată către CNAIR. Reamintim că data de începere a lucrărilor este 04.05.2020”. Greu de înțeles, deși pagina de Facebook pe care este publicată scurta intervenție a antreprenorului aparține chiar CNAIR, instituția pare să-l fi lăsat să declare orice fără să sesizeze eroarea. Asta dacă nu cumva atât CNAIR cât și antreprenorul nu știau deja că lucrările vor dura încă 15 luni!
Dincolo de declarații în van și rezultatele imposibil de acceptat pentru o șosea „în câmp”, cu proiectarea deja realizată și exproprierile făcute, CNAIR recunoaște că, în ciuda depășirii termenului din contract, antreprenorului nu i-au fost impuse penalități. „Avem în vedere că antreprenorul nu s-a încadrat în durata de execuție asumată prin semnarea contractului. CNAIR a transmis Notificări de Revendicare către Antreprenor, cuantumul penalităților de întârziere urmând a fi stabilit ulterior”, menționează oficialii CNAIR.
Mai grav, CNAIR pare a considera că antreprenorul este îndreptățit să întârzie lucrările cu luni bune. „Problema principală a constat în identificarea unor rețele de utilități suplimentare, rețele ce nu au fost declarate de către deținătorii acestora. Acest aspect a impus necesitatea realizării unui proiect de relocare a rețelelor respective în vederea obținerii unui aviz favorabil și implicit contractarea unui subantreprenor de specialitate pentru realizarea acestui tip de lucrare. Toate aceste activități suplimentare au condus la situația actuală. CNAIR împreună cu antreprenorul au întreprins măsuri astfel încât să se clarifice situația rețelelor suplimentare și deblocarea situației în vederea continuării lucrărilor.
Subliniem și faptul că proprietarii ce au fost expropriați prin Hotărâri de Guvern nu au permis accesul antreprenorului în vederea demarării lucrărilor. Acest aspect a favorizat antreprenorul în emiterea unor revendicări de timp și costuri suplimentare, cu toate că aceste persoane au fost expropriate conform legislației în vigoare. În acest sens, CNAIR a demarat proceduri de executare silită pentru cei care nu au permis accesul antreprenorului”, explică reprezentanții Companiei Naționale de Autostrăzi.
Pentru cine cunoaște, măcar superficial, zona lucrărilor, o astfel de atitudine pare cel puțin ciudată. Pe kilometri buni șoseaua trece prin câmp și pădure, fără construcții care să blocheze accesul. De asemenea, zone întinse, desfășurate pe lângă gardurile unor unități militare, sunt eliberate de luni bune, iar singurele eventuale probleme legate de exproprieri pot fi identificate pe maximum o treime din șosea. Dincolo de asta, cum o decizie de expropriere prin Hotărâre de Guvern poate fi încălcată doar cu riscul unor pedepse drastice, e greu de înțeles cum de CNAIR și antreprenorul nu au putut elibera și lucra un teren care aparține, de drept, statului român.
Lăsând deoparte indolența autorităților, știința antreprenorului de a întârzia lucrările pentru orice motiv real sau fictiv, banii plătiți aproape degeaba și frica celor de la CNAIR de a impune penalități conform contractului, problema cea mai gravă rămâne chinul șoferilor, în special al transportatorilor de mărfuri și persoane, de a parcurge cei 12 kilometri fără leac.
CNAIR susține că noul termen de finalizare a lucrărilor este luna aprilie a anului 2023. Deci, abia peste încă un an și jumătate situația ar putea fi rezolvată. Asta, desigur, dacă antreprenorul chiar încearcă să ducă la bun sfârșit contractul și muncitorii apar pe șantier. Deocamdată, spre deosebire de primăvara și vara lui 2021, când pe întregul șantier nu puteau fi văzuți decât muncitori pe care îi puteai număra pe degete, iar utilajele și materialele erau aproape invizibile, acum au apărut câteva organizări de șantier și maluri de pământ.
Totodată, situația actuală a sectorului DN2 – A2 din Centura București crează premisele unui dezastru pentru viitoarea autostradă A0. În aceeași zonă viitoarea centură cu profil de autostradă se apropie cel mai mult de șoseaua veche și ar trebui să fie construită, paralel, la doar câteva zeci sau sute de metri. Dacă de 20 de ani primul proiect nu a fost finalizat, ce speranțe să avem că un al doilea va fi derulat cu mai mult succes?