Berlusconi, liderul italian cu cea mai lungă perioadă în fruntea ţării după Al Doilea Război Mondial, a fost nevoit să renunţe la postul de premier în urmă cu un an, fiind înlocuit de actualul şef al executivului, Mario Monti.
„Nimeni nu-l poate învinge pe Silvio Berlusconi. Un om mai slab ar fi fost afectat după ce a fost nevoit să se retragă din postul de premier, de un proces în desfăşurare legat de un scandal sexual sau de o condamnare pentru fraudă”, potrivit CNBC.
Berlusoni susţine că a fost „asediat” de cereri pentru a reveni în politică.
„Situaţia în prezent este mult mai gravă decât era în urmă cu un an, când am părăsit guvernul dintr-un sentiment de responsabilitate şi dragoste faţă de ţară. Nu-mi pot lăsa ţara să alunece într-o spirală de recesiune fără sfârşit. Nu se poate continua astfel”, a adăugat el.
Consecinţele în piaţa financiară ale revenirii lui Berlusconi şi ale unei retrageri mai rapide a actualului premier tehnocrat, Mario Monti, au devenit evidente luni. Acţiunile pe bursa de la Milano au scăzut cu 2,5%, iar randamentele obligaţiunilor pe zece ani ale Italiei au urcat puternic, cu circa un sfert de punct procentual, la 4,75%.
Tranzacţiile cu acţiuni ale băncilor italiene Monte Paschi, UBI Banca şi Banca Pop Milano au fost suspendate, după ce au înregistrat scăderi de circa 5%.
Premierul Monti a afirmat că va demisiona după aprobarea legii bugetului, aşteptată pentru sfârşitul lunii decembrie. Alegerile ar putea avea loc la sfârşitul lunii februarie sau în prima parte a lunii mai. Monti ar putea participa la guvernarea Italiei şi după alegeri, dar nu a confirmat astfel de planuri.
„Întrebarea cea mai importantă este dacă următoarele alegeri vor asigura o majoritate puternică în parlament, care să introducă reforme aşa cum vor pieţele şi italienii”, a declarat Guiseppe Ragusa, economist la Universitatea Luiss.
Monti a asigurat Italiei în ultimele luni mai puţină atenţie negativă decât Spania. Chiar dacă ambele ţări sunt văzute ca având o situaţie financiară vulnerabilă, despre Spania se consideră că va fi următorul stat care va cere ajutor zonei euro, în timp ce Italia este considerată mai sigură.
„Impactul asupra credibilităţii guvernului Italiei şi incertitudinea în creştere vor conduce, probabil, la presiuni asupra activelor italiene şi la volatilitate în următoarele luni”, a avertizat un analist RBC.
Programul economic al lui Monti a fost întâmpinat cu aprobare de pieţele financiare, însă probleme Italiei sunt departe de a fi rezolvate, notează CNBC. Ţara are un nivel de îndatorare de 120% din PIB şi se află în recesiune.