Codul insolvenţei va proteja creditorii la începutul procedurii
Prevederile sunt incluse în draftul Codului insolvenţei, aflat încă în discuţie, obţinut de MEDIAFAX.
Principiile enunţate pe care se bazează Codul sunt, printre altele, maximizarea gradului de valorificare a activelor şi a recuperării de către creditori, asigurarea unui tratament echitabil al creditorilor de acelaşi rang, recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, limitarea riscului de credit şi a riscului sistemic asociat tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitate imediată în cazul insolvenţei şi pre-insolvenţei unui co-contractant având ca efect reducerea riscului de credit la o suma netă datorată între părţi sau chiar la zero atunci când, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garanţii financiare.
Conform actualei forme a Codului, insolvenţa debitorului – reprezentând insuficienţa fondurilor pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile – se prezumă atunci când acesta nu a plătit datoria faţă de creditor după 30 de zile de la scadenţă, nu după 90 zile ca în prezent. În acelaşi timp, este menţinut articolul care stabileşte că insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.
Pe acelaşi principiu, un creditor va fi îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei în cazul în care creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult
de 30 de zile, nu de peste 90 de zile ca în prezent.
O altă modificare este pregătită pentru cuantumul minim al creanţei în funcţie de care poate fi formulată cererea de deschidere a insolvenţei, în condiţiile în care, în prezent, este impusă o „valoare-prag” doar pentru creditor, de 45.000 lei. Prin Codul insolvenţei va fi introdusă o astfel de valoare-prag şi pentru debitor, dublă faţă de cea a creditorului.
Astfel, un debitor va putea cere intrarea în insolvenţă doar dacă datoriile sale, de altă natură decât cele salariale, se cifrează la minimum 90.000 lei, în timp ce creditorii vor putea cere intrarea în insolvenţă a debitorului pentru o creanţă de 45.000 lei.
Premierul Victor Ponta declara în luna aprilie, în contextul scăderii veniturilor bugetare din impozitul pe profit, că există pe de o parte sunt multe firme care intră în insolvenţă pentru că, neavând asigurat un flux de creditare, nu reuşesc să facă faţă obligaţiilor pe care le au atât faţă de bugetul de stat, cât şi faţă de alţi furnizori, dar sunt şi firme care intră cu rea-credinţă în insolvenţă pentru a nu mai plăti niciun fel de taxă sau impozit, motiv pentru care trebuie accelerată modificarea legislaţiei privind insolvenţa.
În acelaşi timp, perioada de observaţie din cadrul unei proceduri simplificate, care permite intrarea direct în faliment a unui debitor aflat în stare de insolvenţă (profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, întreprinderi familiale sau debitori care nu deţin niciun bun ori ale căror acte contabile sau administratori nu pot fi găsiţi), va fi substanţial redusă, de la maximum 50 zile la maximum 20 zile, se menţionează în proiectul privind Codul insolvenţei.
Codul va egaliza regimul deschiderii procedurii în cazul concursului dintre cererea debitorului şi cea a creditorilor. În prezent, cererea debitorului este judecată în 5 zile, iar cea a creditorului este analizată într-un termen mult mai lung, astfel că procedura este deschisă în baza cererii debitorului, care „controlează” perioada de început. Prin Codul insolvenţei, cererile creditorilor vor fi ataşate la cererea debitorului şi vor fi judecate tot în termen de 5 zile.
„Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori ulterior înregistrării celei dintâi, cererile de deschidere a procedurii formulate de creditori se vor înregistra direct la cererea formulată de debitor. În cazul în care există înregistrate cereri formulate de creditori şi se depune o cerere a debitorului, serviciul registratură va efectua verificări din oficiu şi, dacă există o cerere a unui creditor, va ataşa cererea debitorului şi/sau cererile ulterior depuse de creditori la cererea creditorului înregistrată mai întâi. În acest caz, cererile se judecă în termen de 5 zile”, se arată în draftul Codului insolvenţei.
Avocaţii spun însă că, în varianta actuală, proiectul nu acoperă şi o a treia situaţie, respectiv cea în care cererea este depusă doar de către creditor, nu şi de debitor, caz în care termenul de judecată va fi la fel de lung ca în prezent.
Va fi menţinută regula conform căreia judecătorul sindic poate impune creditorului a cărui creanţă nu este constatată printr-o hotărâre judecătorească cu putere de titlu executoriu să consemneze la o bancă o cauţiune de 10% din valoarea creanţei, dar suma maximă va fi limitată la 100.000 lei şi fără obligaţia ca această cauţiune să fie vărsată în cinci zile, ci până la soluţionarea cererii.
În prezent, însă, cauţiunea trebuie depusă doar la cererea debitorului, dacă acesta contestă starea de insolvenţă, prevedere care lipseşte la acest moment din draftul Codului, astfel că prevederea face încă obiectul discuţiilor dintre Guvern şi factorii interesaţi, aceştia din urmă reclamând faptul că este inechitabilă pentru creditor stabilirea unei cauţiuni pentru judecarea unei cereri de deschidere a insolvenţei în lipsa unei contestaţii a debitorului.
Adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de comitetul creditorilor sau de către creditorii deţinând creanţe în valoare de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, faţă de 30% în prezent.
Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot, dar, spre deosebire de sistemul actual, votul condiţionat va fi considerat vot negativ.
În actuala formă, documentul mai stabileşte că, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, exercitarea apelului nu suspendă executarea hotărârilor judecătorului sindic, prevedere care nu se aplică însă în cazul judecării apelului împotriva unor hotărâri ale judecătorului-sindic, respectiv sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului, sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată, sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe.
Avocaţii arată însă că declararea apelului ar atrage astfel suspendarea hotărârilor executorii date de judecătorul sindic, cu consecinţa tergiversării procedurii.
Referitor la administratorul judiciar, documentul prevede că, în cazul în care adunarea creditorilor confirmă administratorul judiciar/lichidatorul, dar nu aprobă oferta de onorariu a acestuia, administratorul judiciar/lichidatorul va putea accepta onorariul votat de către creditori sau va reconvoca adunarea în maximum 30 de zile pentru negocierea cu creditorii şi rediscutarea onorariului. În cazul în care nici la aceasta adunare oferta administratorului judiciar/lichidatorului nu va fi acceptată de către creditori, administratorul judiciar/lichidatorul va putea declara că se retrage. În caz de
renunţare, administratorul judiciar/lichidatorul va convoca o nouă adunare în maximum 30 zile în vederea desemnarii noului administrator judiciar/ lichidator. În cazul în care, în cadrul acestei adunări, nu se desemnează un alt administrator judiciar/lichidator, judecătorul sindic va desemna un administrator judiciar/lichidator provizoriu, în termen de maximum 5 zile de la data adunării.
În cazuri urgente, administratorul judiciar/lichidatorul poate angaja persoane de specialitate şi le poate stabili remuneraţia fără acordul prealabil al comitetului creditorilor, în cazul în care remuneraţia va fi achitată din averea debitorului. Măsura va putea fi contestată, iar onorariul datorat până la data soluţionării contestaţiei se va plăti din averea debitorului.
În opinia avocaţilor, aceste prevederi pot determina prelungirea cu 60 de zile a perioadei de observaţie, creând un instrument de „negociere” de pe poziţii de forţă a administratorului cu creditorii, şi sporesc puterile administratorului judiciar asupra averii debitorului.
Documentul mai prevede că, pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului în perioada de observaţie, sumele de bani care fac obiectul garanţiilor vor putea fi folosite de către administratorul judiciar sau din dispoziţia acestuia. În discuţiile cu Ministerul Justiţiei s-a arătat că această prevedere ar permite însă epuizarea sumelor băneşti ce formează obiectul ipotecii creditorului, cerându-se totodată ca prioritatea la restituire a finanţărilor curente, inclusiv din sumele obţinute din vânzarea bunurilor ipotecate, să fie aprobată expres de către creditorul cu
ipoteca anterioară.
Codul va fi aplicat inclusiv şi regiilor autonome, pentru care autorităţile nu au elaborat nici până în prezent, după şapte ani de la aprobarea legislaţiei în domeniu, o lege specială care să reglementeze insolvenţa acestora, aşa cum aveau obligaţia.
Legea insolvenţei aprobată în 2006 include reguli derogatorii în cazul regiilor autonome, stabilind că procedura aplicabilă acestora va fi stabilită prin „lege specială”. O astfel de lege nu a fost aprobată nici până în prezent.
De această dată, în categoria societăţilor cărora le poate fi aplicată procedura generală de insolvenţă, prin care un debitor intră succesiv în reorganizare judiciară şi faliment sau numai în reorganizare ori doar în faliment, vor fi menţionate distinct şi regiile autonome, cu aceeaşi menţiune că procedura aplicabilă acestora va fi stabilită prin lege specială, dar cu completarea că, până la momentul intrării în vigoare a legii speciale, orice regie autonomă va putea fi supusă procedurii insolvenţei prevazută de acest Cod.
Documentul va stabili că procedura generală de insolvenţă va fi aplicată oricărei alte persoane fizice sau juridice de drept privat supuse înregistrării în registrul comerţului sau în alte registre de publicitate.
Spre deosebire de regula actuală în care procedurile de insolvenţă sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul, Codul va impune o perioadă minimă de un an în care debitorul trebuie să îşi fi avut sediul în circumscripţia respectivă.
Astfel, toate procedurile, cu exceptia apelului, vor fi de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul „cel puţin un an anterior datei sesizării instanţei”.
De la data deschiderii procedurii vor fi suspendate de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, dar cu excepţii legate de căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor începute înainte de deschiderea procedurii şi de acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumul unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii, acestea urmând să fie soluţionate de judecătorul sindic.
„Ipotecile mobiliare asupra sumelor de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii, precum şi asupra instumentelor financiare deţinute de debitor pot fi executate şi după data deschiderii procedurii, la cererea creditorului titular al garanţiei, însoţită de toate documentele doveditoare”, prevede proiectul.
Este menţinută regula conform căreia orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice – nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, dar sunt introduse şi sancţiuni concrete pentru nerespectarea acestei obligaţii, respectiv acoperirea prejudiciilor aduse averii debitorului şi aplicarea unei amenzi judiciare de 10.000-30.000 lei pentru fiecare încălcare a obligaţiilor. Neexecutarea obligaţiei de
reluare a furnizării utilităţilor în termen de maximum 10 zile calendaristice de la notificarea primită de la administratorul judiciar sau lichidator va constitui în sine o nouă încălcare şi va fi sancţionată cu o nouă amendă.
Administratorul judiciar sau lichidatorul va putea introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor calculat pentru 2 ani anteriori deschiderii procedurii, faţă de 3 ani în prezent.
Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, dar pentru creşterea la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung sau contracte de compensare cu exigibilitate imediată, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. În prezent nu există un astfel de termen de prescripţie.
Va fi menţinută prevederea conform căreia, prin derogare de la Codul muncii, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda în continuare personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.