Summitul Parteneriatului Estic care are loc joi şi vineri la Riga şi reuneşte şase foste republici sovietice care încearcă să coopereze cu UE este al doilea astfel de summit şi ar trebui să producă rezultate mai puţin dramatice decât cel de la Vilnius din noiembrie 2013, care a marcat începutul revoltelor din Ucraina.
Acesta reprezintă însă o ocazie pentru a reflecta serios la orientarea pe termen lung şi direcţia Politicii Europene de Vecinătate. Este clar că Europa şi Rusia nu vor compromisuri în ceea ce priveşte „vecinătatea lor apropiată”. Moscova nu are oficial putere de veto în privinţa vreunui stat membru al Parteneriatului Estic, singura excepţie făcând Belarus, care a primis să formeze o uniune cu Rusia.
Uniunea Europeană nu se confruntă cu nicio restricţie formală pentru a include noi membri, atât timp cât aceştia respectă normele şi valorile UE aşa cum sunt ele prezentate în articolul 49 al Tratatului de la Lisabona. Ca urmare, toate republicile sovietice vor deveni în cele din urmă parte ale unei Europe extinse. Întrebarea este când se va întâmpla acest lucru, cu ce preţ şi cu ce consecinţe. Materialul integral pe Mediafax