Comerţul electronic este relativ subdezvoltat în România. Expansiunea agresivă a retailerilor online erodează marjele comerciale de piaţă(studiu)

Potrivit documentului, după 1990 au fost identificate cel puţin trei faze de dezvoltare a sectorului comerţ, respectiv: anii 1990 – prima parte a anilor 2000 (perioada de glorie a micului comerţ), jumătatea anilor 2000 – sfârşitul anilor 2010 (ascensiunea marilor lanţuri multinaţionale) şi sfârşitul anilor 2010 până în prezent – dezvoltarea comerţului electronic.

„Dezvoltarea comerţului electronic în ultimul deceniu a pus presiune suplimentară asupra comercianţilor cu magazine fizice, reprezentând totodată o oportunitate importantă pentru capitalul autohton. Expansiunea agresivă din ultimii ani a jucătorilor specializaţi în vânzările online erodează marjele comerciale pe piaţă, afectând în special comerţul mic. Necesitatea de a urma tendinţele pieţei impune comercianţilor cu magazine fizice să-şi dezvolte canale proprii de vânzare online. Comerţul electronic este totuşi relativ subdezvoltat în România, existând suficient potenţial de creştere”, se arată în studiu.

Pe de altă parte, referitor la finele anilor 2000, realizatorii analizei menţionează că atunci s-a declanşat „ceea ce pare a fi un declin structural al comerţului mic în combinaţie cu un avans consistent şi susţinut al comerţului mare, dominat de companiile multinaţionale”.

„În ultimii zece ani, doar companiile care au putut beneficia de economii de scară considerabile au reuşit să prospere vizibil. Până la criza de la sfârşitul deceniului trecut, dezvoltarea comerţului oferea suficiente oportunităţi companiilor multinaţionale şi celor locale, ambele beneficiind de pe urma creşterii accelerate a cererii de consum într-o perioadă de creştere economică accelerată (…) ‘Industrializarea’ comerţului ca urmare a dezvoltării operaţiunilor de amploare ale companiilor multinaţionale a dus la stagnarea ocupării în acest sector; totodată, foarte mulţi mici antreprenori individuali şi familiali din comerţ au dispărut, iar pentru cei rămaşi supravieţuirea este din ce în ce mai dificilă”, se notează în concluziile cercetării.

O altă concluzie a studiului relevă faptul că dezvoltarea lanţurilor de hipermarketuri şi declinul comerţului mic cu capital autohton par să fi avut un impact negativ important asupra magazinelor cash & carry, care pentru mulţi ani au fost pionierii investiţiilor străine în comerţul din România.

Totodată, creşterea segmentului hipermarket pare să-şi fi atins limitele, lucru sugerat de aducerea la bun sfârşit a unor strategii de dezvoltare foarte agresive şi de tentativele de diversificare a activităţilor înspre segmentele supermarket şi proximitate.

„Pentru marile lanţuri comerciale, direcţiile de dezvoltare pentru viitor par a fi expansiunea în oraşele mici sau chiar în mediul rural, precum şi intensificarea concurenţei în oraşele mari şi medii – ambele implică în primul rând segmentele supermarket şi magazine de proximitate”, subliniază raportul.

De asemenea, ritmul de creştere a activităţii sectorului de retail alimentar din România a fost mult peste media europeană, trend datorat, susţin realizatorii cercetării, unui context economic favorabil. Astfel, în intervalul 2012-2016, valoarea adăugată a crescut cu 85% în sectorul de retail alimentar, în timp ce evoluţia ponderii remunerării salariaţilor în valoarea adăugată a căzut de la 62,2% în 2012 – sub nivelul mediu european de 68,7% în acel an – până la 48,8%, în 2016.

La nivelul anului 2016, remunerarea salariaţilor din retail ca parte din valoarea adăugată era, în România, la al doilea cel mai slab nivel din Uniunea Europeană (49%), cu mult sub media europeană (66%).

Cât priveşte populaţia ocupată în comerţ, datele citate arată că, din 2007 până în prezent, aceasta a rămas constantă, la circa 1,2 milioane de persoane.

„În spatele acestei cifre stau însă transformări importante: scăderea ponderii muncii informale şi a antreprenoriatului sau creşterea numărului de salariaţi în întreprinderile mari şi foarte mari. Productivitatea muncii în acestea din urmă este net superioară celei din întreprinderile mici, lucru care nu se vede însă decât parţial în veniturile salariaţilor. Altfel spus, chiar dacă salariaţii din companiile multinaţionale din comerţ câştigă mai bine decât colegii lor din companiile mici cu capital autohton, distribuţia valorii adăugate a devenit în ultimul deceniu din ce în ce mai nefavorabilă forţei de muncă, cea mai mare parte din beneficiile creşterii productivităţii mergând către angajatori. Din acest punct de vedere, firmele mari din comerţ nu fac notă discordantă în peisajul economiei României”, se menţionează în studiul de specialitate.

În acelaşi context, ca răspuns la problema deficitului de personal, companiile s-au arătat dispuse să acorde concesii salariaţilor, fie voluntar, fie sub presiunea sindicală.

„Recent, putem vorbi chiar de o oarecare competiţie între companiile multinaţionale pentru oferirea de salarii cât mai bune angajaţilor. Aceste concesii s-au dovedit însă a fi insuficiente pentru a rezolva problemele cu care se confruntă companiile pe piaţa muncii. Angajatorii încearcă de fapt să compenseze deficitul de personal prin creşterea intensităţii muncii, în timp ce salariile rămân mult inferioare nevoilor reale ale angajaţilor. În asemenea condiţii, nu e de mirare că firmele întâmpină dificultăţi în a atrage angajaţi tineri, în timp ce forţa de muncă existentă este din ce în ce mai vârstnică şi mai nemulţumită de ce oferă companiile. În mod cert, problema deficitului de personal necesită soluţii mai drastice de creştere a salariilor şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă”, atrag atenţia semnatarii raportului.

Fundaţia Friedrich Ebert împreună cu Syndex România au lansat, vineri, într-o conferinţă de presă, studiul „Sectorul comerţ în România – un bilanţ după trei decenii de transformări”.

Cercetarea este realizată de Syndex România şi oferă o evaluare a situaţiei actuale a sectorului comerţ din România şi a transformărilor prin care acesta a trecut pe parcursul ultimelor decenii.