De asemenea, Comisia a concluzionat că, deoarece au achiziţionat activele în condiţiile pieţei, societăţile care le-au cumpărat nu au beneficiat de ajutoarele acordate anterior societăţii Oltchim. Aceasta înseamnă că răspunderea pentru rambursarea ajutoarelor îi revine Oltchim.
„De-a lungul anilor, Oltchim a beneficiat de anularea unor datorii publice semnificative ca valoare. În urma investigaţiei am constatat că măsurile respective au conferit societăţii un avantaj economic neloial, încălcând normele UE privind ajutoarele de stat, avantaj pe care România trebuie să îl recupereze în prezent. În acelaşi timp, vânzarea majorităţii activelor Oltchim în condiţiile pieţei poate asigura un viitor durabil pentru activităţile economice ale societăţii, fără a fi nevoie de sprijin public suplimentar”, a declarat comisarul responsabil cu politica în domeniul concurenţei, Margrethe Vestager.
În aprilie 2016, Comisia a iniţiat o investigaţie aprofundată pentru a stabili dacă anumite măsuri luate de România în sprijinul societăţii Oltchim respectau normele UE privind ajutoarele de stat, în special: neexecutarea silită a datoriilor şi acumularea în continuare de sume datorate de Oltchim Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) din România după privatizarea eşuată a societăţii Oltchim din septembrie 2012; anularea de datorii în valoare de peste 300 de milioane euro de către AAAS şi de către diferite întreprinderi de stat şi continuarea furnizărilor, de către statul român şi de către întreprinderi de stat (CET Govora şi Salrom), către Oltchim fără plată, în ciuda deteriorării situaţiei financiare a societăţii.
„Comisia a constatat că, în cazul de faţă, niciun creditor operând în economia de piaţă nu ar fi fost de acord să anuleze datoriile existente ale Oltchim sau să continue furnizările către această societate în condiţiile în care AAAS şi alţi creditori aflaţi în proprietatea statului au făcut-o în 2015. Prin urmare, măsurile de sprijin public constituie ajutor de stat în sensul normelor UE”, subliniază executivul comunitar.
Ulterior, Comisia a evaluat aceste măsuri în conformitate cu normele UE aplicabile privind ajutoarele de stat, şi anume Orientările din 2014 privind ajutoarele de stat pentru salvare şi restructurare. Orientările îi permit statului să intervină în sprijinul unei întreprinderi aflate în dificultate financiară numai în condiţii specifice şi impun, în special, ca respectiva întreprindere să facă obiectul unui plan de restructurare solid, să contribuie la costurile aferente restructurării sale şi ca orice eventuale denaturări ale concurenţei să fie limitate.
În cazul de faţă, Comisiei nu i-a fost notificat niciun astfel de plan de restructurare. În plus, Comisia a constatat că nu a existat nicio contribuţie vizibilă din partea investitorilor la costurile de restructurare ale societăţii.
„Comisia a concluzionat ca finanţarea publică acordată de România societăţii Oltchim, de aproximativ 335 de milioane euro plus dobânzi, este incompatibilă cu normele UE privind ajutoarele de stat şi trebuie să fie recuperată de România”, informează Comisia Europeană.
În ceea ce priveşte vânzarea activelor Oltchim, pentru a stabili dacă ajutoarele au fost transferate noilor proprietari în urma vânzării de active, Comisia a evaluat dacă exista continuitate economică între noul şi fostul proprietar. Comisia utilizează o serie de indicatori, cum ar fi obiectul tranzacţiei (activele, pasivele şi resursele umane transferate, vânzarea de pachete de active), momentul vânzării, preţul de vânzare ?i procesul de vânzare, precum şi identitatea cumpărătorului.
După iniţierea procedurii oficiale de către Comisie, autorităţile române au modificat însă condiţiile de vânzare a activelor Oltchim. În special, investitorilor interesaţi li s-a permis să liciteze pentru unul sau mai multe dintre cele nouă pachete de active, sporindu-se astfel probabilitatea vânzării şi a veniturilor astfel obţinute. Pe parcursul procedurii, diverşi investitori de pe piaţă şi-au manifestat interesul şi au achiziţionat majoritatea activelor Oltchim.
„Având în vedere condiţiile modificate ale procesului de vânzare a activelor societăţii Oltchim şi rezultatul acestuia, Comisia a concluzionat că societăţile care au cumpărat activele respective nu au beneficiat de ajutoarele anterioare acordate societăţii Oltchim şi, prin urmare, nu sunt ţinute să le ramburseze”, subliniază Comisia Europeană.
Recent, Oltchim Râmnicu Vâlcea a anunţat că a finalizat contractul de vânzare încheiat cu Chimcomplex Borzeşti încă de vineri, când a încasat integral preţul tranzacţiei, sâmbătă fiind făcut şi transferul dreptului de proprietate către noul patron.
Chimcomplex a cumpărat cu 127 de milioane de euro pachetele de active 1-5 şi parţial 7, din cele nouă în care a fost împărţit combinatul Oltchim pentru a fi scos la vânzare: pachetul Clorosodice, pachetul Oxoalcooli, pachetul PO/Polioli, pachetul Servicii pe Teren, pachetul Vagoane şi parţial pachetul VCM/PVC.
Activele includ: terenuri, clădiri, investiţii în curs de execuţie, drepturi de proprietate intelectuală şi alte bunuri mobile reprezentând în principal utilaje, echipamente, tehnologii şi orice alte bunuri similare necesare procesului de producţie.
Comisia Europeană a constatat că producătorul de energie Societatea „Complexul Energetic Hunedoara” (CE Hunedoara) a primit din partea României un ajutor de stat incompatibil, în valoare de aproximativ 60 de milioane euro, prin patru împrumuturi finanțate din fonduri publice. În prezent, România trebuie să recupereze ajutorul ilegal și dobânzile aferente.
Iată comunicatul Comisiei Europene cu privire la ajutorul de stat acordat de statul român Complexului Energetic Hunedoara:
Margrethe Vestager, comisarul responsabil cu politica în domeniul concurenţei, a declarat: „Un guvern poate sprijini o societate care are dificultăţi din punct de vedere financiar dacă societatea are un plan de restructurare solid, contribuie la costurile restructurării sale şi dacă denaturarea concurenţei este limitată. În cazul CE Hunedoara, aceste condiţii nu au fost îndeplinite – am constatat că împrumuturile din surse publice acordate de România societăţii CE Hunedoara au conferit acesteia un avantaj economic necuvenit. Aceasta înseamnă că ajutorul de stat a fost ilegal. Acum, România trebuie să recupereze ajutorul ilegal acordat societăţii.„
La 21 aprilie 2015, Comisia a aprobat, în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, un ajutor de salvare temporar în valoare de 37,7 milioane EUR (167 de milioane RON) pentru Complexul Energetic Hunedoara, un producător de energie electrică şi termică din România deţinut de stat. Societatea se afla în dificultate din punct de vedere financiar din 2013. În contextul respectivei decizii, România s-a angajat să prezinte un plan de restructurare menit să asigure viabilitatea viitoare a CE Hunedoara, în eventualitatea în care societatea nu avea să fie în măsură să ramburseze ajutorul pentru salvare în termen de şase luni.
Ca urmare a nerambursării ajutorului pentru salvare de către societatea CE Hunedoara şi în absenţa unui plan de restructurare credibil sau a unor măsuri efective în direcţia lichidării societăţii, în martie 2018, Comisia a deschis o investigaţie aprofundată.
În cursul investigaţiei, Comisia a examinat conformitatea cu normele UE privind ajutoarele de stat a celor cinci împrumuturi finanţate sau sprijinite din fonduri publice acordate societăţii CE Hunedoara. Împreună, la 30 iunie 2016, împrumuturile se ridicau la aproximativ 73 de milioane EUR (337 de milioane RON).
În conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat, intervenţiile statului în întreprinderi sunt considerate a nu reprezenta ajutor de stat atunci când sunt efectuate în condiţii pe care le-ar fi acceptat, într-o situaţie similară, un investitor privat care operează în condiţii de piaţă (principiul investitorului în economia de piaţă).
Comisia a constatat că, în cazul de faţă, niciun operator economic privat în economia de piaţă nu ar fi acordat, garantat sau prelungit vreunul dintre cele cinci împrumuturi acordate CE Hunedoara, având în vedere deteriorarea situaţiei financiare a societăţii începând din 2013. Prin urmare, măsurile de sprijin din bani publici acordate de România au conferit CE Hunedoara un avantaj economic necuvenit faţă de concurenţii săi şi, prin urmare, constituie ajutor de stat în sensul normelor UE.
Ulterior, Comisia a examinat dacă aceste măsuri puteau fi considerate ca fiind compatibile cu normele UE privind ajutoarele de stat. Având în vedere că societatea CE Hunedoara îndeplinea condiţiile pentru declanşarea procedurii de insolvenţă, Comisia a evaluat diferitele măsuri în lumina Orientărilor sale – privind ajutorul pentru salvare şi restructurare. Normele UE privind ajutoarele de stat îi permit statului să intervină în sprijinul unei întreprinderi aflate în dificultate financiară numai în condiţii specifice şi impun, în special, ca respectiva întreprindere să facă obiectul unui plan de restructurare solid, să contribuie la costurile aferente restructurării sale şi ca orice eventuale denaturări ale concurenţei să fie limitate.
Comisia a constatat că planul de restructurare prezentat de România în octombrie 2015 şi modificat în ianuarie 2016 nu asigura viabilitatea pe termen lung a CE Hunedoara fără continuarea ajutorului de stat şi că, în orice caz, acest plan nu a fost aplicat de întreprindere.
În plus, Comisia a concluzionat că CE Hunedoara nu a avut nicio contribuţie proprie notabilă la costurile de restructurare şi că România nu a propus nicio măsură pentru a limita posibilele denaturări ale concurenţei rezultate ca urmare a acordării unui sprijin semnificativ din partea statului.
Comisia a concluzionat că patru dintre cele cinci împrumuturi, în valoare totală de aproximativ 60 de milioane EUR, plus dobânzile aferente, sunt incompatibile cu normele UE privind ajutoarele de stat şi România trebuie să le recupereze. Al cincilea împrumut reprezintă un ajutor existent, acordat înainte de aderarea României la UE şi, prin urmare, nu este necesar să fie recuperat.
Recuperarea ajutorului incompatibil
Normele UE privind ajutoarele de stat impun, ca o chestiune de principiu, recuperarea fără întârziere a ajutoarelor de stat incompatibile, în scopul de a se elimina denaturarea concurenţei create de ajutor. Normele UE privind ajutoarele de stat nu prevăd aplicarea de amenzi, iar recuperarea nu are drept scop penalizarea întreprinderii în cauză, ci pur şi simplu restabilirea egalităţii de tratament cu alte întreprinderi.
Comisia a primit asigurări din partea României că, în ipoteza că societatea CE Hunedoara intră în lichidare şi activele sale sunt vândute, legislaţia naţională va cuprinde dispoziţii pentru evitarea întreruperii bruşte a furnizării de energie electrică şi termică în regiunea deservită de centralele electrice ale CE Hunedoara. În acest context, România poate, de asemenea, să adopte măsuri adecvate şi proporţionale pentru a evita orice întrerupere bruscă a serviciilor furnizate. Prin urmare, decizia de astăzi nu aduce atingere adoptării în viitor a unor astfel de măsuri.
Comisia este pe deplin hotărâtă să sprijine România în eforturile sale de reformare a sectorului energetic, abordând în acelaşi timp consecinţele socioeconomice ale tranziţiei energetice. Iniţiativa pentru regiunile carbonifere aflate în tranziţie, lansată în decembrie 2017 în cadrul pachetului „ Energie curată pentru toţi europenii„, este concepută pentru a facilita o tranziţie echitabilă în regiunile carbonifere ale UE.
CE Hunedoara este un producător de energie electrică şi termică din România, deţinut de stat, care exploatează două centrale electrice (la Deva şi la Paroşeni) şi patru mine de huilă, pentru alimentarea centralelor sale electrice, toate provenind de la întreprinderi de stat aflate în faliment (Electrocentrale Paroşeni şi Electrocentrale Deva, şi, ulterior, Compania Naţională a Huilei S.A. Petroşani). CE Hunedoara datorează în prezent 547 de milioane EUR diferitelor organisme de stat din România, inclusiv banii primiţi prin cele cinci împrumuturi care fac obiectul investigaţiei privind ajutoarele de stat încheiate astăzi. Întreprinderea, care are aproximativ 6 500 de angajaţi, a înregistrat pierderi din 2013 şi a intrat temporar în procedura oficială de insolvenţă în temeiul legislaţiei române, procedură suspendată în ianuarie 2016.
În conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat, intervenţiile statului în întreprinderi pot fi considerate a nu reprezenta ajutor de stat atunci când sunt efectuate în condiţii pe care le-ar fi acceptat un operator privat care operează în condiţii de piaţă (principiul operatorului economic privat în economia de piaţă). Dacă acest principiu nu este respectat, intervenţiile publice constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, întrucât îi conferă beneficiarului un avantaj economic de care concurenţii săi nu dispun.
În conformitate cu Orientările Comisiei din 2014 privind ajutoarele de stat pentru salvare şi restructurare, întreprinderile aflate în dificultate pot beneficia de ajutoare de stat dacă îndeplinesc anumite condiţii stricte. Se poate acorda un ajutor pentru o perioadă de 6 luni („ ajutor pentru salvare”). După această perioadă, fie ajutorul trebuie să fie rambursat, fie trebuie notificat Comisiei un plan de restructurare pentru ca ajutorul să fie aprobat („ajutor de restructurare”). Planul trebuie să asigure faptul că întreprinderea îşi restabileşte viabilitatea pe termen lung fără niciun alt sprijin din partea statului, că aceasta contribuie într-o măsură adecvată la costurile sale de restructurare şi că denaturările concurenţei generate de ajutor sunt eliminate cu ajutorul unor măsuri de compensare.