Comisia Europeană propune noi reforme pentru gestionarea crizelor bancare și de asigurare a depozitelor

Sectorul bancar din UE, care beneficiază de un cadru solid de gestionare a crizelor, a devenit mult mai rezilient în ultimii ani. Instituţiile financiare din UE sunt bine capitalizate, cu un grad ridicat de lichiditate şi supravegheate îndeaproape. Experienţa a demonstrat, totuşi, că multe bănci mijlocii şi mai mici în curs de a intra în dificultate au fost gestionate cu ajutorul unor soluţii din afara cadrului de rezoluţie. Soluţiile au implicat uneori utilizarea banilor contribuabililor în locul resurselor interne necesare ale băncii sau a unor plase de siguranţă private finanţate de sectorul bancar (scheme de garantare a depozitelor şi fonduri de rezoluţie), se menţionează în comunicat.

Propunerea de marţi va permite autorităţilor să organizeze ieşirea ordonată de pe piaţă a unei bănci, de orice dimensiune şi cu orice model de afaceri, în curs de a intra în dificultate, prin intermediul unei game largi de instrumente. Mai precis, propunerea va facilita utilizarea plaselor de siguranţă finanţate de sectorul bancar pentru a proteja deponenţii în situaţii de criză bancară, de exemplu prin mutarea acestora de la o bancă aflată în dificultate majoră la una viabilă.

O astfel de utilizare a plaselor de siguranţă trebuie să fie doar o completare a capacităţii interne de absorbţie a pierderilor a băncilor, care rămâne prima linie de apărare.

În general, acest lucru va contribui şi mai mult la menţinerea stabilităţii financiare, la protejarea contribuabililor şi a deponenţilor şi la sprijinirea economiei reale şi a competitivităţii acesteia.

Propunerea are următoarele obiective: menţinerea stabilităţii financiare şi protejarea banilor contribuabililor, protejarea economiei reale de impactul intrării în dificultate a băncilor şi o protecţie mai bună a deponenţilor.

Propunerea facilitează utilizarea sistemelor de garantare a depozitelor în situaţii de criză pentru a-i proteja pe deponenţi (persoane fizice, întreprinderi, entităţi publice etc.) împotriva pierderilor, atunci când acest lucru este necesar pentru a evita contagiunea altor bănci şi efectele negative asupra comunităţii şi a economiei. Bazându-se pe plase de siguranţă finanţate de sectorul bancar (cum ar fi schemele de garantare a depozitelor şi fondurile de rezoluţie), propunerea protejează mai bine contribuabilii, care nu trebuie să intervină pentru a menţine stabilitatea financiară.

Sistemele de garantare a depozitelor pot fi folosite în acest scop numai după ce băncile şi-au epuizat capacitatea internă de absorbţie a pierderilor şi numai pentru băncile în privinţa cărora s-a stabilit deja că vor face obiectul rezoluţiei.

Normele propuse vor permite autorităţilor să exploateze pe deplin numeroasele avantaje ale rezoluţiei, în calitatea sa de componentă-cheie a setului de instrumente de gestionare a crizelor. Spre deosebire de lichidare, rezoluţia poate crea mai puţine neplăceri clienţilor, deoarece aceştia îşi păstrează accesul la conturi, de exemplu prin mutarea la o altă bancă. În plus, funcţiile critice ale băncii sunt menţinute. Acest lucru aduce beneficii economiei şi societăţii, în sens mai larg.

Nivelul de garantare de 100.000 euro pentru fiecare deponent şi bancă, prevăzut în Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor, rămâne valabil pentru toţi deponenţii eligibili din UE. Cu toate acestea, propunerea de marţi armonizează într-o măsură mai mare standardele de protecţie a deponenţilor în întreaga UE.

Noul cadru extinde protecţia deponenţilor la entităţile publice (spitale, şcoli, municipalităţi), precum şi la banii clienţilor depuse în anumite tipuri de fonduri aferente acestora (de către societăţi de investiţii, instituţii de plată, instituţii emitente de monedă electronică). Propunerea include măsuri suplimentare de armonizare a protecţiei soldurilor temporar ridicate ale conturilor bancare care depăşesc 100.000 euro, legate de evenimente de viaţă specifice (cum ar fi moştenirile sau indemnizaţiile din asigurări).