Absenţa progreselor privind o serie de reforme, precum finanţarea OMS şi reglementările internaţionale din domeniul sănătăţii, sugerează că omenirea este în prezent la fel de vulnerabilă ca întotdeauna, a anunţat Comitetul Independent pentru Pregătire şi Reacţie în faţa Pandemiilor în raportul său.
Autorii raportului, coordonat de fostul premier al Noii Zeelande Helen Clark şi fostul preşedinte al Liberiei Ellen Johnson Sirleaf, au recunoscut totuşi că au fost făcute şi câteva progrese, însă afirmă că acest proces se desfăşoară mult prea lent.
„Acum dispunem de exact aceleaşi instrumente şi de acelaşi sistem care existau în decembrie 2019 pentru a răspunde în faţa unei ameninţări pandemice. Şi aceste instrumente, pur şi simplu, nu sunt suficient de bune”, a declarat Helen Clark.
„Dacă ar apărea ameninţarea unei noi pandemii în acest an, în anul următor sau peste doi ani, ne-am afla în mare parte în aceeaşi situaţie… sau în una chiar mai rea, ţinând cont de precara situaţie fiscală în care se găsesc multe ţări, dacă nu chiar cele mai multe dintre ele, în acest moment”, a adăugat ea.
Raportul a fost publicat cu doar câteva zile înainte de reuniunea de săptămâna viitoare a Adunării Generale a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de la Geneva, forumul anual prin care această organizaţie adoptă decizii globale, în cadrul căruia vor fi analizate unele dintre chestiunile semnalate în acest document.
Deşi a salutat câteva progrese, inclusiv decizia de a se înfiinţa un fond global separat pentru securitate sanitară în colaborare cu Banca Mondială, comitetul a avertizat că interesul global faţă de astfel de situaţii începe să scadă şi că intervalul de timp necesar pentru a implementa alte instrumente – inclusiv un potenţial tratat împotriva pandemiilor, un acord internaţional pentru a îmbunătăţi capacitatea de pregătire a lumii – este mult prea lung.
Comitetul din cadrul OMS a lansat un apel pentru o întrunire la nivel înalt în cadrul Adunării Generale a ONU şi a Consiliului independent pentru ameninţări la adresa sănătăţii, care să fie condusă de şefi de state, pentru a stimula adoptarea cât mai rapidă a unor acţiuni.
„Doar o conducere politică de cel mai înalt nivel are legitimitatea de a reuni sectoare multiple în acest fel”, a declarat Ellen Johnson Sirleaf.