‘Urgenţa demersului de adoptare a acestui proiect de act normativ sub forma unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului este dată de situaţia critică a pieţei asigurărilor din România din acest moment, de necesitatea de a interveni cu promptitudine într-un stadiu incipient în cazul asigurătorilor aflaţi în dificultate sau în curs de a intra în dificultatea şi de a reduce impactul situaţiei acestora asupra pieţei asigurărilor şi sistemului financiar, în general. Întârzierea măsurilor de completare a legislaţiei privind redresarea financiară conduce la imposibilitatea aplicării unor măsuri cu potenţial ridicat de redresare a unei societăţi de asigurare/reasigurare, respectiv atragerea într-un termen cât mai scurt a unui investitor în cadrul acesteia care să poată asigura finanţarea necesară pentru restabilirea indicatorilor financiari ai societăţii de asigurare/reasigurare’, se arată în Nota de fundamentare a proiectului de Ordonanţă.
În mod concret, proiectul de act normativ urmăreşte crearea unui cadru legal nou de gestiune a crizelor în sectorul financiar, prin introducerea de prevederi ce cuprind o serie de măsuri şi instrumente menite să intervină din timp şi rapid în cazul unui asigurător neviabil sau în curs de a intra în dificultate. Modalitatea de gestiune a crizelor vizează trei mari părţi: prevenirea acestora, intervenţia timpurie şi rezoluţia.
În acest context, ASF este abilitată să intervină în calitate de autoritate de rezoluţie a asigurătorilor, persoane juridice române, cu excepţia sucursalei sau filialei unui asigurător dintr-un stat terţ şi a sucursalei unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine.
Potrivit documentului, în cazul planificării redresării şi a rezoluţiei, ‘se instituie obligativitatea asigurătorului de a elabora şi actualiza planuri de redresare (cu măsuri pe care asigurătorul le va lua pentru ieşirea din situaţii de dificultate financiară), planuri care se supun evaluării Autorităţii de Supraveghere Financiară (cu consultarea autorităţii de rezoluţie)’.
De asemenea, proiectul prevede obligaţia autorităţii de rezoluţie să elaboreze planuri de rezoluţie pentru fiecare asigurător, precum şi conţinutul acestor planuri.
‘Din punct de vedere procedural, rezoluţia urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere’, se precizează în document.
Prin prisma acestei rezoluţii, principiile generale valabile pe durata întregii proceduri sunt, printre altele, faptul că: acţionarii asigurătorului supus rezoluţiei sunt primii care suportă pierderile, creditorii asigurătorului supus rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă (cu excepţia cazului în care în prezenta ordonanţă de urgenţă se prevede în mod expres altfel), persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a asigurătorului supuse rezoluţiei sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale, creditorii din aceeaşi categorie sunt trataţi în mod egal şi, nu în cele din urmă, niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care asigurătorul ar fi fost lichidat prin intermediul procedurii obişnuite de insolvenţă.
În etapa procedurii de rezoluţie se poate apela la trei variante, respectiv: vânzarea activităţii şi a portofoliului, transfer către o instituţie-punte sau separarea activelor asigurătorului supus rezoluţiei, cu scopul de a le proteja în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.
‘Instituţia-punte este constituită prin transferul total sau parţial de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de către asigurătorul supus rezoluţiei şi/sau prin transferul total sau parţial de active, drepturi sau obligaţii ale acestuia, în scopul menţinerii accesului la funcţiile critice şi al vânzării ulterioare a acesteia. Instituţia-punte va funcţiona în baza autorizaţiei emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind supusă supravegherii prudenţiale’, se notează în proiectul de Ordonanţă.
Conform sursei citate, intervenţia ASF ca autoritate de rezoluţie şi constituirea Fondului de rezoluţie pentru asigurători în scopul de a finanţa măsurile de rezoluţie, contribuie la menţinerea stabilităţii în piaţa de asigurări şi în cea financiară, în general.