Potrivit calculelor Bloomberg, grupul italian Enel are de rambursat obligaţiuni în valoare de trei miliarde de euro, urmat de Engie (fostul GDF Suez), şi EDP-Energias de Portugal SA. Aproape jumătate din obligaţiunile care ajung la maturitate anul viitor au fost vândute în 2009, când companiile de utilităţi au emis o sumă record de 72 de miliarde de euro sub formă obligaţiuni, dat fiind faptul că băncile au înăsprit condiţiile de creditare din cauza crizei financiare.
Tranziţia Europei spre energia regenerabilă duce la diminuare marjelor pentru termocentralele tradiţionale care funcţionează pe bază de cărbune şi gaze naturale astfel că raportul dintre datorii şi câştiguri al companiilor europene de utilităţi s-a dublat după 2006. În consecinţă, diferenţa dintre randamentele cerute de investitori pentru a achiziţiona obligaţiuni emise de companiile de utilităţi comparativ cu randamentele pentru obligaţiunile guvernamentale a atins cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani.
‘Deteriorarea marjelor, scăderea preţurilor la materii prime şi incertitudinile cu privire la transformarea sectorului de utilităţi obligă companiile să ofere randamente mai mari atunci când emit noi bonduri’, a declarat Elchin Mammadov, analist la Bloomberg Intelligence. Mammadov este de părere că unele companii ar putea să prefere să vândă din active pentru a rambursa obligaţiunile în loc să contracteze noi credite.
Cu toate acestea, datele Bloomberg arată că firmele incluse în indexul Stoxx 600 European Utilities aveau la finele lui 2014 lichidităţi în valoare de aproximativ 52 de miliarde de euro, în creştere faţă de 18 miliarde de euro în 2004.
‘Aceste companii au poziţii puternice de lichidităţi şi nu ar trebui să aibă probleme în a accesa pieţele. Majoritatea companiilor de utilităţi au suficiente lichidităţi pentru a putea rambursa sau rostogoli obligaţiunile’ susţine Andrew Moulder, analist la Creditsights Ltd.
Preţul ţiţeiului Brent a scăzut cu 43% în ultimul an în timp ce preţul la energie electrică pentru anul următor în Germania, un contract de referinţă în Europa, este la cel mai scăzut nivel de după luna august 2003.