Transelectrica, operatorul rețelei naționale de înaltă tensiune și al sistemului energetic național, a anunțat că are nevoie de bani, pe termen scurt, și a lansat deja pe site-ul propriu un anunț în atenția băncilor. Transelectrica solicită 175 de milioane de lei pe un an – linie de credit revolving utilizată pentru acoperirea nevoilor temporare de capital de lucru în vederea achitării în termen a obligațiilor scadente și pentru asigurarea lichidității pe termen scurt. În plus, compania mi solicită un plafon de 25 de milioane de lei pentru emitere de scrisori de garanție bancară în favoarea companiei. În total 200 de lei milioane de lei, deci.
La finalul lui ianuarie, Grupul Electrica, privatizat prin bursă dar la care statul a rămas cel mai mare acționar, anunța bursa ca se va împrumuta pentru societatea de furnizare din cadrul grupului, Electrica Furnizare. 1,5 miliarde de lei, de care compania are nevoie, la fel, în acest an. “(…) aprobarea unui plafon total de finanțări pe termen scurt care să poată fi contractate de către EFSA în cursul exercițiului financiar 2022 de la instituții bancare (bănci comerciale sau instituții financiare internaționale – IFI) pentru finanțarea activității curente în sumă de până la 1.500.000.000 RON (care include sumele care sunt/vor fi aprobate până la data desfășurării ședinței AGEA), cu garanția Electrica”, scrie în anunțul trimis Bursei.
Toate companiile mari ai nevoie de bani de la bănci
Solicitările de credite din partea Transelectrica și Electrica sunt publice pentru că firmele sunt listate la Bursa de Valori București, și sunt obligate să raporteze. Surse din piața de energie spun însă că au bătut la ușile băncilor – sau urmează să bată – toate marile firme din zona de distribuție și furnizare.
Astfel potrivit surselor noastre, Enel ar fi împrumutat deja o sumă similară de la bănci din România, de circa 300 de milioane de euro, prin firmele de distribuție și de furnizare. În ceea ce privește CEZ, am aflat că toate firmele din România au contractat împrumuturi de la bănci, fără nicio excepție. Nemții de la E.On au și ei în plan să contracteze în curând împrumuturi de “câteva sute de milioane de lei”, și speră că reușească să scape doar cu atât dacă vor obține o finanțare intra-grup de la firma mama, destul de puțin probabilă în condițiile actuale – este criză energetică în toată Europa.
De ce rămân companiile fără bani
Prima cauză este însuși mecanismul de plafonare a prețurilor la energie și compensarea facturilor din perioada 1 noiembrie-31 martie, decisă de autorități. Măsurile de sprijin au fost impuse de Parlament/Guvern dar, în primă fază sunt implementate pe banii companiilor furnizoare, care urmează apoi să își recupereze banii de la stat. Furnizorii au spus recent că, la primul termen la care statul trebuia să înceapă să returneze sumele, nu a plătit încă nimic.
“Facem apel la autorităţi să deconteze corect şi la timp, în conformitate cu prevederile legale, evitând riscul ca furnizorii să nu mai poată să susţină financiar sprijinul asumat de stat pentru consumatori şi astfel să apară întârzieri la plată pe tot lanţul energetic”, spunea AFEER, asociația furnizorilor, la finalul lunii trecute.
În plus, chiar dacă statul va returna la timp banii , furnizorii tot vor marca pierderi, pentru că așa a fost făcută legea. Am scris un text pe această temă aici:
Dincolo de furnizare, problemele apar și la transportatorul Transelectrica și la distribuitorii de energie electrică. Aceștia trebuie să cumpere energie electrică pentru consumul propriu tehnologic al rețelelor (CPT), și, din cauza scumpirii explozive energiei, costurile lor de achiziție au crescut. Distribuția și transportul sunt activități reglementate, deci ANRE ar fi trebuit să recunoască aceste costuri operatorilor integral.
Dar, pentru a nu forța și o mai mare creștere de preț la consumatorii finali, nu a crescut decât parțial tarifele de distribuție și transport, de la 1 ianuarie 2022. Astfel, deși Transelectrica și companiile de distribuție au cumpărat și cumpără energie și cu 700, 800, 900 sau chiar 1.000 de lei/MWh din piață, în tarife este recunoscut un cost de achiziție de doar 450 de lei/MWh. Și din acest motiv, companiile trebuie să găsească în altă parte resursele financiare pentru achiziția energiei pentru CPT, fără de care rețelele nu pot funcționa.