Conducta făcută de Transgaz cu 150 mil. euro spre Republica Moldova e goală, nu transportă nicio moleculă de gaz. Iar viitorul nu sună bine
sursă foto: moldpres.md
La începutul acestei luni și fără prea multe vorbe, a fost în sfârșit finalizat gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, prin care Republica Moldova, care este dependentă de consumul de gaze din Federația Rusă, a fost legată în sfârșit la sistemul românesc de transport al gazelor, deci vecinii noștri de peste Prut pot primi în teorie gaze și din România. O conductă de 120 km lungime cu o capacitate de transport de 1,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an, care, teoretic, ar putea asigura întregul consum de gaze al vecinilor noștri.
În 7 august, anunțul finalizării gazoductului a fost făcut chiar de premierul României, Ludovic Orban.
„Am o veste bună să vă dau. Chiar dacă nu s-a făcut o inaugurare a unei investiții extrem de importante pentru România, această investiție este gata. Este o investiție extrem de importantă.
Este vorba de gazoductul Ungheni-Chișinău, investiție realizată de Transgaz, investiție care este finalizată și care, o dată cu finalizarea acestei investiții, există posibilitatea furnizării gazului natural în Republica Moldova, gaz natural care să provină din România, oferindu-le astăzi, astfel, o alternativă locuitorilor din Republica Moldova la gazul rusesc.
Este o investiție extrem de importantă, o investiție care arată determinarea României în a fi alături de cetățenii Republicii Moldova, de basarabeni și care este extrem de importantă pentru relațiile dintre noi”, a spus Ludovic Orban.
Din presa din Republica Moldova am aflat că gazoductul va fi inaugurat oficial la data de 27 august, de ziua independenței, după cum a spus Premierul de la Chișinău, Ion Chicu.
„Vreau să-i aduc mulțumiri Guvernului României, poporului român pentru rolul important pe care l-au avut în implementarea acestui proiect. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău înseamnă mai multă securitate energetică pentru R. Moldova, o alternativă reală pentru aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii”, a spus premierul moldovean.
Foarte importantă, dar deocamdată degeaba
Numai că acest proiect, care a presupus cheltuieli totale din partea Transgaz de circa 150 de milioane de euro în conducta Ungheni-Iași-Chișinău are o importanță economică zero, pentru moment. Am analizat datele publice de la ENTSO-G, asociația europeană a operatorilor de transport pentru a vedea cât gaz a circulat pe acest gazoduct de la începutul lunii. Acolo am văzut că fluxurile fizice au fost zero, cu excepția a două zile, când s-au făcut teste (circa 4.300 MWh la 30 iulie și 114 MWh la 31 iulie – adică 410.000, respectiv 10.800 metri cubi, adică mult sub capacitate). Cu alte cuvinte, cel puțin până acum, Transgaz a finalizat construcția unei conducte care este goală.
Am întrebat societatea națională Transgaz despre această situație și iată răspunul primit, după care vom detalia
„În urma solicitării dumneavoastră înregistrată cu număr de intrare în companie 44681/10.08.2020, prin care, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, solicitaţi:
„Potrivit datelor ENTSO-G, nu există flux de gaze pe gazoductul Iași-Ungheni, proaspăt finalizat și chiar testat. De ce este această situație?
Care este procedura prin care gazoductul urmează să fie folosit? Se vor organiza licitații pentru rezervarea de capacitate de către Transgaz sau este alta procedură?
Când estimați că va începe să curgă gaz prin această conductă și în ce cantitate? În cazul în care nu va exista flux de gaze, cum își va recupera Transgaz costurile cu această investiție?”
Răspuns:
Urmare a solicitării dumneavoastră de mai sus, vă aducem la cunoștință următoarele:
Fluxul de gaze de pe gazoductul Iași-Ungheni, se evidențiază în punctul de interconectare Ungheni, care a devenit oficial bidirecțional începând cu 1 august 2020. La finalul lunii iulie s-au înregistrat doar fluxuri necesare umplerii conductei și efectuării testelor. Acordul de interconectare semnat de SNTGN Transgaz SA și partenerul său Vestmoldtransgaz, în care sunt convenite condițiile tehnice de livrare/preluare gaze naturale, regulile de operare și comerciale după care se realizează transportul gazelor naturale, a intrat în vigoare începând cu 01.08.2020.
Capacitatea convenită de cele două părți printr-o metodă comună de calcul a capacității tehnice maxime în ambele direcții de transport, este:
– pe direcția RO-MD la nivelul de 1.500.000 Smc/zi,
– pe direcția MD-RO la nivelul de 200.000 Smc/zi.
Referitor la rezervarea de capacitate menționăm faptul că nu se vor organiza licitații. Capacitatea poate fi rezervată prin intermediul Platformei de rezervare GMOIS, operată de SNTGN Transgaz SA. Rezervarea se realizează după regulile stabilite prin Codul rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 16/2013 cu modificările și completările ulterioare, pe baza principiului de alocare „primul venit, primul servit”.
Produsele de capacitate oferite sunt cele prevăzute în Codul rețelei, respective capacitate zilnică, lunară, trimestrială, anuală, iar solicitarea acestor produse poate fi făcută la termenele prevăzute în calendarul de rezervare de capacitate, detaliat în același Cod al rețelei.
În funcție de solicitările de capacitate de transport, pe direcția RO-MD sau pe direcția MD-RO, curgerea de gaze naturale prin această conductă poate să înceapă în orice moment, de îndată ce părțile interesate vor rezerva capacitate în punctul de interconectare Ungheni”
Cum stau lucrurile acum
Din răspuns înțelegem așadar că nu circulă deloc gaz pe conducta spre Republica Moldova pentru că, cel puțin până acum, nu l-a cerut nimeni. Deci nu a fost nevoie de el pentru a se alimenta consumatori din Republica Moldova cu gaz din România, cel puțin până acum, din momdent ce nimeni nu dorește să-l transporte acolo. Mai înțelegem că, spre deosebire de interconexiunile cu țările din UE, pe această conductă rezervarea de capacitate nu se va licita, ci va fi oferită pe principiul primul venit-primul servit de către Transgaz, oricui dorește să transporte gaz spre Republica Moldova. După cum ați citit, Transgaz nu a răspuns cum își va recupera investiția dacă nu va exista flux de gaze din care compania să primească taxele de transport aferente.
Viitorul sună…rusește, cel puțin deocamdată
Din păcate însă pentru noi și pentru Transgaz, Republica Moldova are deja contractată cea mai mare parte din consumul țării, de la Gazprom. Iar situația nu este simplă.
Cel mai mare furnizor de gaze din Republica Moldova este Moldovagaz, care asigură practic aproape integral consumul țării, inclusiv Transnistria. Firma este însă deținută în proporție de 50% de Gazprom, 35% de Guvernul Republicii Moldova, 14% de autoritățile din Transnistria și 1% de persoane fizice. Voci autorizate din piața de energie de peste Prut ne-au spus încă că Gazprom practic controlează compania, pentru simplul motiv că transnistrenii au predat practic administrarea acțiunilor lor către Gazprom.
În noiembrie 2019, Moldovagaz anunța că a ajuns la o înțelegere cu Gazprom pentru contractarea de gaze pentru următorii trei ani, până în 2022. „În perioada septembrie – octombrie 2019, Moldovagaz a coordonat cu Gazprom prelungirea contractului în vigoare pentru perioada 2020-2022”, arăta compania pe 12 noiembrie.
Însă, pe 31 decembrie 2019, tot Moldovagaz anunța că „termenele contractelor încheiate între SAP „Gazprom” şi SA „Moldovagaz” sunt prelungite prin acordul parților până la 31 decembrie 2020″.
Iar rușii de la Gazprom au fost și mai laconici, după cum puteți vedea AICI
Lucrurile nu sunt așadar foarte clare, și nu știm dacă actualul acord expiră la finalul lui 2020, astfel încât vecinii noștri să consume gaz (potențial) adus prin conducta Iași-Ungheni-Chișinău din ianuarie 2021, sau abia din 2022-2023 – din 2011 încoace contractele Gazprom pentru Moldova s-au prelungit an de an, exceptând anii 2017, 2018 și 2019 când prelungirea a fost „din prima”pentru trei ani. Dar nu doar aceasta este problema.
Nu se poate transporta încă prea mult gaz, din punct de vedere fizic
În primul rând, presiunea din sistemul de transport al gazelor din România este mai mică decât cea din rețeaua din Moldova. În al doilea rând, și pentru a se putea asigura flux normal de gaze și pentru perioada rece pentru Moldova prin noua conductă, trebuie crescut volumul din zona Iașiului, spun sursele noastre de peste Prut.
La toate aceste lucruri poate răspunde un alt proiect important al Transgaz, deja început, care costă alte 174 de milioane de euro (ar putea fi bani europeni, proiectul se califică) și anume conducta Onești-Gherăești-Lețcani, cu stațiile de comprimare aferente. În planul de dezvoltare al Transgaz scrie clar de ce e nevoie de el: „Prin realizarea acestui proiect va putea fi asigurată presiunea necesară și capacitatea de transport gaze naturale de 1,5 mld. mc/an în punctul de interconectare dintre sistemele de transport gaze naturale ale României și Republicii Moldova.
Însă, tot acolo scrie și când ar urma să fie pus în funcțiune proiectul: 2021.
Așadar, chiar dacă va fi fezabil comercial, ar putea să nu va fi posibil tehnic transportul unei mari cantități de gaze, aproape de capacitatea maximă, prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău mai devreme de 2021.
De altfel, în 2015, anul următor inaugurării primului sector al gazoductului, porțiunea dintre Iași și Ungheni, au circulat gaze spre Republica Moldova, timp de doar 16 zile, gazul fiind vândut de Petrom atunci. În total, au circulat în această perioadă doar 669.000 de metri cubi, explicabil însă și prin faptul că gazoductul se oprea în Ungheni, nu mergea mai departe spre consumatorii din Chișinău. Atunci, oficialii Transgaz declarau că ei ar putea transporta la Ungheni 336.000 de metri cubi de gaz pe zi, dacă există cerere. Amintim: capacitatea tehnică a gazoductului până în Chișinău este acum de 1,5 milioane de metri cubi de gaze pe zi, după cum ați citit în răspunsul Transgaz, mai sus.
Problema prețului: nu avem șanse să „batem” Gazprom în Moldova cu gaz românesc, acum
Am lăsat la urmă această chestiune pentru că situația actuală de pe piața europeană a gazelor, cu prețuri în scădere abruptă, poate fi una conjuncturală. Și pentru că, atunci când este vorba de siguranța în aprovizionare (Moldova consumă exclusiv gaz de la Gazprom) siguranța în aprovizionare este mai importantă decât prețul.
Însă, dacă toate condițiile ar fi îndeplinite, are sens economic pentru cineva din Chișinău să cumpere gaz românesc? Momentan, se pare că nu, iată de ce.
Într-un comunicat de acum câteva zile, Moldovagaz arăta că „spre începutul trimestrului III prețul calculat de furnizare a gazelor naturale în Republica Moldova constituie 133,56 dolari SUA pentru o mie de metri cubi, iar în trimestrul IV prețul prognozat va constitui cca 100 dolari SUA”. Deci, la iarnă, prețul final de furnizare al Moldovagaz ar fi circa a 9,47 dolari/MWh, adică echivalentul a 38 de lei românești.
Potrivit unor declarații mai vechi ale conducerii Romgaz, doar costul de extracție al gazelor scoase din România este de 38 de lei. Așadar, dacă Romgaz, care oricum și-a scăzut producția pentru că i-au scăzut vânzările în România, ar fi tentat, prin absurd, să vândă gaze în Moldova la iarnă prin noul gazoduct, nu are cum decât dacă ar vinde în pierdere. Dacă socotim doar costul de extracție (fără profit), adăugând transportul și marja de furnizare în Moldova, prețul este mai mare decât cel al gazului rusesc vândut de Moldovagaz acolo.