Consilierul lui Iohannis, Cosmin Marinescu, acuzat de plagiat. Cum răspunde profesorul ASE acuzaţiilor

Profesorul de economie Cosmin Marinescu, conferenţiar universitar la Academia de Studii Economice, consilier pe probleme de fiscalitate al preşedintelui ales, Klaus Iohannis este acuzat de auto-plagiat şi de plagiat, arată repec.org

El este acuzat că ar fi scris aceleaşi lucruri în mai multe articole de specialitate, scrise tot de el, fără să citeze. Apoi, mai important, că ar fi plagiat din Guido Hülsmann.

Acuzaţiile pot fi văzute aici

Marinescu a mai fost consilier al Ministrului Economiei în perioada mai – decembrie 2012 şi consilier al Ministrului de Finanţe, Daniel Chiţoiu, decembrie 2012- februarie 2014.

Explicaţiile lui Marinescu

Pe scurt, el a spus că „este vorba nu de o teză de doctorat sau de vreo carte apărută în mediul academic/editorial băștinaș – așa cum ați fi poate tentați să credeți – ci de articolul „Transaction Costs and Institutions’ Efficiency: A Critical Approach”, scris în calitate de unic autor și acceptat spre publicare în anul 2012 de către o prestigioasă revistă academică, American Journal of Economics and Sociology (AJES), după ce a fost parcursă etapa filtrului recenziilor anonime, desigur.

Cu privire la acuzația de autoplagiat

„Este vorba și de articole și texte prezentate în cadrul unor conferințe și workshopuri, ceea ce conferă acestora statut de working paper, adică o formă intermediară (work in progress) a unei cercetări mai cuprinzătoare. Publicarea unor texte îmbunătățite ulterior nu a însemnat altceva decât un demers științific prin care mi-am prezentat propria concepţie economică asupra subiectelor respective. Orice analiză atentă, științifică, asupra fondului ideilor și argumentelor utilizate va dezvălui originalitatea deplină a abordării. Cineva care se apleacă cu bună intenție asupra subiectului observă de pildă că lucrarea din AJES a fost publicată la 5-6 ani distanță față de momentul primelor comunicări științifice pe tema respectivă (2006-2007) și intuiește, deci, că în tot acest răstimp am dezvoltat analiza și am rafinat argumentele. Nu m-am folosit de o lucrare pentru a împușca mai multe publicații și a realiza un punctaj mai mare. Nici nu aveam nevoie de așa ceva. Odată ce o anumită temă a fost dezvoltată într-un articol mai cuprinzător și de vreme ce mi-am păstrat drepturile de copyright, am solicitat revistei Romanian Economic and Business Review (REBE), unde am publicat primul eseu pe tema respectivă, să retragă textului inițial tocmai din dorința de a evita asemenea situații neplăcute. Dintr-o eroare asumată chiar de editor, acel text nu a fost eliminat, ceea ce a făcut posibilă invocarea lui în legătură cu acuzația de autoplagiat. Ulterior însă, editorul REBE a revenit, a clarificat, lucru care se poate vedea în corespondența trimisă RePEc”.

„Doresc să limpezesc orice suspiciune că, prin publicarea aceluiași subiect în paginile mai multor reviste, aș fi obținut vreun avantaj decisiv pentru promovarea mea profesională. E bine de știut că ultima mea promovare a fost în 2007, pe postul de conferențiar, cu un punctaj de câteva ori mai mare decât cerința minimă legală pentru ocuparea postului. Ca atare, articolele publicate după 2007 nu aveau cum să influențeze în vreun fel ascensiunea mea universitară, care astăzi se găsește în același stadiu formal-instituțional precum în 2007”.

Cu privire la acuzația de plagiat

„În lucrarea invocată, este vorba de un paragraf și o notă de subsol aparținând acelui paragraf, și nicidecum de „copierea a întregi paragrafe fără citarea corespunzătoare”.

Să înțelegem însă ce este RePEc: o bază de date internațională care, pe lângă rolul de a integra articolele mai multor jurnale, are în vedere și să semnaleze către editorii asociați diverse suspiciuni privind caracterul de originalitate al articolelor.

„În acest sens, deși notificat în legătură cu acuzația de plagiat, editorul AJES nu a dat curs acestei acuzații, ceea ce probează originalitatea articolului meu „Transaction Costs and Institutions’ Efficiency: A Critical Approach”. Însă celebra Wiley-Blackwell nu a considerat că, prin absența citării unei simple note de subsol, se aduce atingere originalității textului. Bineînțeles că voi prețui întotdeauna încrederea și expertiza oferită de Wiley-Blackwell, în defavoarea încrederii și expertizei unui publicist care, selectând prin omisiune doar aspectele convenabile, aruncă cu noroi într-o carieră construită cu onestitate.

De altfel, îl cunosc și respect prea mult pe Guido Hülsmann ca să mă pot gândi măcar la utilizarea ideilor acestuia fără să-l citez. Iar membrii comunității academice cunosc foarte bine aceste detalii, de valoare spirituală și științifică.” 

Atât de grav a considerat RePEc că este „cazul” semnalat încât au decis – atenție – „NO Notification of offender superiors”, deci nici nu au considerat necesară notificarea autorităților academice în ce mă privește. 

Mai mult din răspunsul dat de Cosmin Marinescu acuzaţiilor de plagiat, puteţi citi aici.>