Astfel, SUA prevăd în special să vândă Arabiei Saudite sistemul de apărare antirachetă THAAD, pe care Washingtonul tocmai l-a instalat în Coreea de Sud împotriva rachetelor Phenianului.
Acest sistem, care costă câteva miliarde de dolari, produs în doar câteva exemplare, urmează să asigure Arabiei Saudite o protecţie împotriva rachetelor balistice iraniene.
În foarte scurt timp, Washingtonul va relua de asemenea livrarea către Riad a bombelor cu ghidaj de precizie, pe care administraţia preşedintelui Barack Obama o suspendase, aceasta fiind şi o demonstraţie a sprijinului american faţă de campania militară a Arabiei Saudite în Yemen împotriva rebelilor houthi susţinuţi de Iran, în pofida criticilor internaţionale din cauza victimelor civile făcute de bombardamentele saudite.
‘Este un semnal clar’ al administraţiei Trump ‘care va avea un nivel diferit de cooperare’ cu administraţia saudită după tensiunile de la sfârşitul mandatului lui Obama, explică John Capello, expert al Fundaţiei pentru apărarea democraţiilor, un think tank cu orientare conservatoare din Washington.
Ca şi în Europa şi în Asia, administraţia Trump vrea să-şi vadă aliaţii asumându-şi un rol mai larg în asigurarea propriei securităţi şi să conteze mai puţin pe sprijinul armatei americane, explică el.
‘Majorând capacităţile militare saudite’, SUA vor ‘probabil să-i vadă pe saudiţi că iau o parte mai mare din povara’ ameninţărilor regionale şi în primul rând cea a Iranului, potrivit lui.
Ilustrând această abordare, acordul de la Riad prevede astfel livrarea către marina saudită a mai multor nave de luptă produse de Lockheed Martin.
Potrivit americanilor, aceasta va întări capacitatea de descurajare în faţa marinei iraniene, considerată o ameninţare pentru libertatea de navigaţie în strâmtorile strategice Ormuz în Golful Persic şi Bab-el-Mandeb în Marea Roşie.
O ‘problemă-cheie’ pentru administraţia americană, subliniază Tony Cordesman, expert la think tank-ul CSIS din Washington. Potrivit lui, Washingtonul oferă spre vânzare arme tuturor ţărilor Golfului cu speranţa de a vedea aceste ţări sporindu-şi interoperabilitatea militară, pentru a putea constitui o structură de apărare colectivă în faţa Iranului.
În opinia sa, acordul de la Riad este ‘un pas’ făcut pentru a progresa spre această alianţă regională pe care Washingtonul o doreşte. ‘În urmă cu câteva săptămâni, responsabili ai administraţiei americane au evocat posibilitatea unui NATO arab’, aminteşte el.
Experţii relativizează totuşi efectul deciziilor anunţate la Riad, notând că atât conţinutul acordului, cât şi calendarul său de aplicare rămân încă foarte vagi.
Potrivit lui Tony Cordesman, acordul marchează de fapt o revenire la normal după tensiunile de anul trecut sub preşedinţia lui Barack Obama, provocate în special de acordul asupra programului nuclear iranian, dar care acum ‘au fost rezolvate la nivelul celor două guverne’.
‘Există acum o încredere din partea saudiţilor în faptul că SUA vor fi un partener strategic durabil’ în cazul ameninţării pe care o reprezintă pentru ei ultraconservatorii iranieni, spune acesta.
Un tip de armament rămâne totuşi exclus din discuţiile americano-saudite: avioanele stealth F-35 cu care saudiţii şi alte ţări din Gof ar dori să se poată echipa.
Israelul, care participă la programul F-35 şi tocmai a primit primele aparate, se opune ca ţările arabe să acceadă la acest tip de tehnologie.
‘Ar exista mijloace de a vinde F-35’ ţărilor din Golf, ‘care ar reduce pericolul potenţial pentru Israel’, notează Loren Thompson, de la Lexington Institute, un think tank apropiat industriei de apărare americană. ‘Dar nu cred că administraţia Trump să fie gata să recurgă la această opţiune’, adaugă el.