Cum se va aplica reţinerea contribuţiilor sociale pentru salariaţii cu normă parţială – proiect

„Începând cu veniturile aferente lunii august 2022, potrivit art. 146 alin. (5^6) şi art. 168 alin. (6^1) din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), pentru salariaţii care realizează, în baza contractelor individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, venituri din salarii şi asimilate salariilor sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate se stabilesc la nivelul contribuţiilor aferente salariului minim brut pe ţară garantat în plată”, se menţionează în referatul proiectului de ordin privind procedura de aplicare a prevederilor din Legea 227/2015 privind Codul fiscal.

Astfel, în acest caz, salariatul datorează contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul venitului realizat, iar în situaţia în care cuantumul contribuţiilor datorate de acesta este mai mic decât cele datorate la nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile, diferenţa se suportă de angajator/plătitor de venit sau persoanele asimilate acestora.

„Pentru salariaţii ale căror câştiguri lunare brute, cumulate, realizate din două sau mai multe contracte individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, sunt cel puţin egale cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, potrivit prevederilor art. 146 alin. (5^7) lit. e) şi art. 168 alin. (6^1) din Codul fiscal, persoanele fizice sau juridice care au calitatea de angajatori/plătitori de venit sau sunt asimilate acestora, calculează, reţin şi plătesc contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii”, se menţionează în document.

Prevederile ordinului vizează, printre altele, „obligaţia salariatului, care realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care au fost realizate, de a depune, la fiecare angajator, o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că se află în situaţia prevăzută la art. 146 alin. (5^7) lit. e) din Codul fiscal.”

Potrivit proiectului, declaraţia pe propria răspundere nu se depune la angajatorul unde salariatul realizează un venit brut lunar cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată corespunzător numărului de zile lucrate în lună.

„Termenul de depunere a declaraţiei pe propria răspundere la fiecare angajator, este lunar, până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care se constituite drepturile salariale, pe perioada în care care salariatul se află în situaţia prevăzută la art. 146 alin. (5^7) lit. e) din Codul fiscal”, se menţionează în document.

În textul proiectului de ordin sunt menţionate patru exemple privind aplicarea prevederilor art. 146 alin. (5^7) lit. e) şi art. 168 alin. (6^1) din Codul fiscal.

Astfel, în primul exemplu, o persoană fizică încheie un contract individual de muncă cu normă întreagă cu societatea A şi un contract cu timp parţial cu societatea B, iar contractele sunt active toată luna.

„Pentru activitatea desfăşurată la angajatorul A, persoana fizică realizează un venit brut lunar de 2.550 lei, iar la angajatorul B, un venit brut lunar de 400 lei. Baza lunară de calcul cumulată, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii este de 2.950 lei (2.550 lei + 400 lei), iar nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată este de 2.550 lei. Prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.950 lei, cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată de 2.550 lei, rezultă că baza lunară de calcul cumulată din cele două contracte individuale de muncă este mai mare decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată”, se menţionează în primul exemplu.

În acest caz, persoana fizică depune declaraţia pe propria răspundere numai la angajatorul B, întrucât la angajatorul A baza lunară de calcul a contribuţiilor datorate de acesta este egală cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată (2.550 lei).

„La fiecare angajator, salariatul datorează contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii, respectiv la angajatorul A la 2.550 lei, iar la angajatorul B la 400 lei”, conform explicaţiilor de la primul exemplu.

În al doilea exemplu, o persoană fizică încheie începând cu data de 1 septembrie 2022 trei contracte individuale de muncă cu timp parţial, cu societăţile A, B şi C, contractele fiind active întreaga lună.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată, salariatul realizează următorul venit brut în lună: de la angajatorul A suma de 800 lei, de la angajatorul B suma de 900 lei, iar de la angajatorul C suma de 1.000 lei.

„Baza lunară de calcul cumulată, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii este de 2.700 lei (800 lei + 900 lei + 1.000 lei), iar nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată este de 2.550 lei. Prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.700 lei, cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată de 2.550 lei rezultă că baza lunară de calcul cumulată este peste nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată”, arată al doilea exemplu.

În acest caz, salariatul depune declaraţia pe propria răspundere la fiecare angajator. Astfel, salariatul datorează, la fiecare angajator, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii.

În al treilea exemplu, o persoană fizică încheie un contract individual de muncă cu normă întreagă cu societatea A şi un contract cu timp parţial cu societatea B.

„În cursul lunii septembrie 2022, persoana fizică lucrează 10 zile, restul de 12 zile lucrătoare din lună, contractele individuale de muncă sunt suspendate, potrivit legii. Salariatul primeşte, pentru cele 10 zile lucrate, de la angajatorul A un venit brut de 1.250 lei, iar de la angajatorul B un venit brut de 1.000 lei. Baza lunară de calcul cumulată, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii aferentă zilelor lucrate este de 2.250 lei (1.250 lei + 1.000 lei), iar nivelul salariului minim brut garantat în plată aferent zilelor lucrate în care contractele au fost active este de 1.159 lei (2.550 lei: 22 zile lucrătoare în lună x 10 zile lucrate)”, se menţionează la al treilea exemplu.

Conform sursei citate, prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.250 lei, cu nivelul salariului minim brut garantat în plată aferent zilelor lucrate rezultă că baza lunară de calcul cumulată este mai mare decât nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată aferent zilelor lucrate în care contractele au fost active (1.159 lei).

În acest caz, persoana fizică depune declaraţia pe propria răspundere la angajatorul B. Astfel, ambii angajatori stabilesc şi reţin contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii, respectiv la 1.250 lei, în cazul angajatorului A, şi la 1.000 lei, în cazul angajatorului B.

La al patrulea exemplu menţionat, o persoană fizică încheie începând cu data de 1 august 2022 un contract individual de muncă cu timp parţial (4 ore/zi) cu societatea A şi un alt contract individual de muncă cu timp parţial (4 ore/zi) cu o societatea B care desfăşoară activităţi în sectorul agricol şi în industria alimentară, iar ambele contracte sunt active întreaga lună.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată, salariatul realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, astfel: de la angajatorul A suma de 1.100 lei, iar de la angajatorul B suma de 1.500 lei.

„Prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.600 lei (1.100 lei + 1.500 lei), cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată (2.550 lei) rezultă baza lunară de calcul cumulată este peste nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată. În acest caz, salariatul depune la fiecare angajator declaraţia pe propria răspundere. Astfel, fiecare angajator reţine şi plăteşte, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii, prin aplicarea cotelor prevăzute la art. 138 lit. a) şi la art.156 din Codul fiscal, cu respectarea, după caz, a prevederilor art. 138^2 alin. (1), art. 138^3 alin. (1) şi art. 154 alin. (1) lit. s) din Codul fiscal”, se precizează în al patrulea exemplu.