Citând oficiali americani sub acoperirea anonimatului şi experţi în armament, cotidianul explică faptul că efectele exploziei din 12 februarie au fost limitate în mod remarcabil şi că puţine urme radioactive au scăpat în atmosferă.
Administraţia americană a anticipat testul nuclear şi l-a supravegheat îndeaproape pentru a putea strânge reziduurile care ar fi putut dezvălui componentele bombei, potrivit articolului.
Or, în zilele care au urmat exploziei, captatorii americani şi sud-coreeni nu au reuşit să depisteze urmele de gaz radioactiv uzuale în niciuna dintre cele 120 de staţii de supraveghere situate în apropiere de locul testelor nucleare sau în direcţia vântului, potrivit cotidianului american.
Un avion japonez a înregistrat pentru scurt timp un nivel ridicat de izotop radioactiv, xenon-133, dar acest fenomen nu a fost considerat convingător, potrivit Washington Post.
Potrivit cotidianului, absenţa datelor concrete în urma testelor sugerează o tentativă deliberată a Coreei de Nord de a împiedica eliberarea în atmosferă a unor gaze revelatoare, fără îndoială prin săparea adânc în pământ a cavităţii care a servit la efectuarea testelor nucleare.
În primele sale două teste nucleare, se crede că Phenianul a folosit fără îndoială plutoniu extras din stocurile pe care ţara le-a acumulat în anii ’90, afirmă cotidianul.
Dar în cazul reuşitei unui test de bombă cu uraniu, aceasta ar confirma că Phenianul a dus la bun sfârşit o a doua procedură care conduce la fabricarea de arme nucleare prin folosirea resurselor sale abundente de urnaiu natural şi a unei noi tehnologii de îmbogăţire, potrivit Washington Post.
O bombă cu uraniu puternic îmbogăţit ar spori îngrijorarea privind cooperarea dintre Coreea de Nord şi Iran, potrivit cotidianului. Iranul, care a semnat anul trecut acorduri de cooperare tehnică şi ştiinţifică cu Phenianul, lucrează la tehnologia pe bază de uraniu.