Corina Creţu: Politica de coeziune a UE trebuie să continue să ajute nu doar regiunile sărace ale Uniunii

Potrivit comisarului Creţu, aniversarea este un moment de sărbătoare, dar ‘este important să arătăm că politica de coeziune, cea mai vizibilă în viaţa oamenilor, trebuie să continue să ajute nu doar regiuni sărace’.

‘Este un semnal politic foarte puternic, chiar înainte de adoptarea următorului buget pentru perioada de după 2020, să arătăm că această politică a UE, care este cea mai vizibilă în viaţa oamenilor, trebuie să continue să ajute nu numai regiuni sărace, aşa cum aţi spus, ci şi regiuni bogate. Ştiţi foarte bine că acestea continuă să prezinte nişe de sărăcie şi şomaj. Aşa încât este nevoie de mai multă profunzime’, a spus Corina Creţu, care a fost gazda dezbaterii organizate la 21 martie de Euronews la Bruxelles şi intitulate ’30 de ani de politică de coeziune’.

Principalul instrument al UE de reducere a disparităţilor dintre regiuni, politica de coeziune vizează promovarea şi susţinerea dezvoltării generale a statelor şi regiunilor Uniunii, având în vedere nu doar statele cele mai sărace, ci şi regiunile mai sărace din statele bogate, notează Euronews. Importanţa acesteia a fost evidenţiată de un studiu independent privind investiţiile UE în perioada 2007-2013, care a indicat că toate statele membre au beneficiat de pe urma sa, prin faptul că a generat în această perioadă un milion de locuri de muncă şi investiţii în 400.000 de întreprinderi mici şi mijlocii şi a contribuit la majorarea previziunilor de creştere a PIB cu 3000 de miliarde de euro până la finele lui 2023.

Premierul portughez Antonio Costa a pus accentul pe rolul crucial al Politicii de coeziune pentru transformarea ţării sale într-una ‘mai dezvoltată şi mai armonioasă’. ‘Politica de coeziune a produs unele rezultate tangibile. Când ne-am alăturat Uniunii Europene, în 1986, rata mortalităţii infantile era cu 20% peste media europeană, iar azi ne situăm sub media europeană sub acest aspect. Diferenţele economice dintre regiunile noastre cele mai bogate şi cele mai sărace au fost reduse cu 70%. Aveam deficit structural în educaţie, la pregătire şi abilităţi tehnice, am îmbunătăţit această situaţie chiar şi în vremuri de criză şi austeritate, iar între 2004 şi 2016, am reuşit să reducem rata de abandon şcolar de la 35% la 12,6%’, a spus Costa.

La rândul său, negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier – fost comisar pentru politica regională între 1999 şi 2004 – şi-a exprimat în cadrul dezbaterii dorinţa ca programul prin care UE contribuie la fondul de pace pentru Irlanda de Nord, program iniţiat de predecesoarea sa Monika Wulf Mathies pentru a încuraja ‘dialogul, pacea şi cooperarea’ între comunităţile din nordul şi sudul insulei, ‘să continue ca instrument’ şi în condiţiile ieşirii britanicilor din blocul comunitar.

În ce-l priveşte, preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a atras atenţia că fondurile de coeziune sunt un simbol de solidaritate, amintind în context de problema imigraţiei. ‘Când o ţară ca Italia, Germania, Grecia are nevoie de ajutor cu imigraţia, avem nevoie de solidaritatea statelor care folosesc fondurile de coeziune. Noi, italienii, plătim sume importante în cadrul fondurilor de coeziune pentru alte ţări, iar acum avem nevoie de solidaritate în problema refugiaţilor. Este inacceptabil (ca un stat) să primească bani din Italia, din Grecia, din Germania şi să fie împotriva solidarităţii în privinţa refugiaţilor’, a punctat Tajani.

‘Desigur, trebuie să acţionăm împotriva imigraţiei ilegale, în favoarea securităţii în interiorul şi în afara UE, împotriva şomajului în rândul tinerilor. Dacă vrem să combatem populismul, trebuie să luăm decizii în aceste trei importante chestiuni politice. Trebuie să folosim banii pentru a îndeplini acest obiectiv, iar politica de coeziune este un instrument pentru realizarea acestui obiectiv’, a adăugat preşedintele PE.

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care le-a transmis un mesaj video participanţilor la dezbatere, s-a referit la bugetul UE pentru perioada de după 2020, care trebuie să fie unul ‘ambiţios, flexibil şi concentrat pe domeniile unde fondurile europene pot aduce valoare adăugată’.

‘Acest lucru înseamnă că trebuie să ne punem o serie de întrebări dificile când vine vorba de regiuni. Vrem să ne menţinem sprijinul pentru toate ţările şi toate regiunile? Sau vrem să ne concentrăm doar asupra celor mai puţin dezvoltate sau care au nevoie acută? Fiecare dintre opţiuni are un preţ şi implicaţii pentru bugetul european în general şi pentru economiile şi comunităţile locale’, a atenţionat Jean Claude Juncker.