Corporaţiile vor să ştie cine eşti: Aplicaţii gratuite şi telefoane, la schimb cu date personale

Majoritatea aplicaţiilor gratuite solicită şi obţin accesul la date sensibile cu caracter personal ale utilizatorului şi ale prietenilor săi, chiar dacă aceştia nu şi-au dat acordul pentru colectarea informaţiilor.

Astfel, datele personale îşi pot face apariţia în locuri neaşteptate şi în baze de date care nu au nicio legătură cu Facebook sau chiar cu dezvoltatorii aplicaţiilor care le-au colectat. De cele mai multe ori, aceste informaţii sunt folosite pentru a bombarda utilizatorul de internet cu spoturi publicitare atent selectate şi personalizate în funcţie de preferinţele sale.

Aplicaţiile de pe telefoane smartphone, tablete PC şi platforme de socializare precum Facebook au ajuns să înlocuiască în bună măsură software-ul tradiţional, cumpărat contra unei sume de bani, fiind „plătite” cu informaţii personale, ajunse una dintre cele mai de preţ mărfuri din economia globală.

Industria publicităţii pe internet, care generează afaceri de 28 miliarde de dolari pe an, se bazează în mare măsură pe „comportamentul online” al utilizatorilor, care permite crearea de spoturi publicitare puternic personalizate, livrate „la ţintă”.

Compania de cercetare de piaţă Rubinson Partners estimează că „economia aplicaţiilor” de pe Facebook şi smartphone-uri generează anual venituri de 20 miliarde de dolari.

În urma examinării a 100 dintre cele mai populare aplicaţii pentru Facebook, Wall Street Journal a constatat că multe dintre acestea accesează informaţii precum adresele de email, locaţia curentă şi preferinţele sexuale nu numai ale utilizatorului direct, ci şi ale prietenilor acestuia.

Un serviciu Yahoo care rulează pe platforma Facebook solicită, drept precondiţii pentru folosire, accesul la înclinaţiile religioase şi politice ale utilizatorului. Aplicaţia pentru Facebook a Skype, cel mai popular serviciu de apeluri video şi audio pe internet, cere accesul la fotografiile şi datele de naştere ale utilizatorului şi ale prietenilor acestuia.

Reprezentanţii celor două companii susţin că solicită accesul la aceste informaţii numai pentru a personaliza serviciile în interesul utilizatorilor, intimitatea fiind asigurată.

Monetizarea volumelor de date cu caracter personal acumulate de companiile de servicii online şi dezvoltatorii de aplicaţii stă la baza afacerilor Facebook, care se pregăteşte să se listeze, în luna mai, pe bursa Nasdaq din New York, la o valoare de piaţă iniţială estimată la 100 miliarde de dolari.

Facebook impune dezvoltatorilor de aplicaţii să ceară acordul utilizatorului înainte de accesa datele personale, însă prietenii acestuia nu sunt anunţaţi că un „app” pe care nu îl folosesc poate accesa informaţii sensibile.

WSJ a indentificat mai multe cazuri în care dezvoltatorii de aplicaţii încalcă politicile Facebook, având ca efecte absenţa unor informaţii clare privind modul în care vor fi colectate, folosite şi transmise datele; facilitatea accesului la aceste informaţii pentru advertiseri neagreaţi de Facebook, de cele mai multe ori Google; sau adunarea agresivă, în masă, de informaţii personale care nu sunt necesare pentru funcţionarea aplicaţiei, deşi reţeaua de socializare cere explicit creatorilor de app-uri să se rezume la strictul necesar.

„Vrem să ajutăm utilizatorii să ia decizii infomate privind aplicaţiile pe care le folosesc. Dezvoltatorii trebuie să accepte politicile noastre atunci când se înregistrează. Dacă găsim aplicaţii care încalcă politicile noastre – prin sisteme automatizate, verificări interne sau raportări de la utilizatori – luăm măsuri”, se arată într-un comunicat transmis WSJ de Facebook.

Volatilitatea ridicată a afacerilor pe internet este o realitate acceptată de firmele care se aventurează în acest domeniu. O aplicaţie poate aduna milioane de utilizatori într-un timp foarte scurt, numai pentru a se stinge şi a dispărea după câteva săptămâni sau luni. Din acest motiv, unii dezvoltatori de aplicaţii caută să adune cât mai multă informaţie în cât mai scurt timp, fără să ştie de la început cum vor monetiza aceste resurse.

Până acum câţiva ani, astfel de depozite uriaşe şi uşor accesibile de date personale nu existau. Apariţia lor şi ritmul susţinut de dezvoltare stau la baza unei dezbateri profunde, la nivel mondial, privind intimitatea şi protecţia datelor cu caracter personal, într-o nouă eră caracterizată poate cel mai mult de legătura permanentă a individului cu eterul – o bună parte dintre persoanele de pe Glob sunt însoţite aproape în permanenţă de aparate care transmit şi primesc date în timp real.

Serviciile precum Facebook pot dobândi o cunoaştere profundă a vieţii personale, „marfă” de mare valoare pentru companiile de publicitate.

Deşi Facebook a implementat în ultimii ani numeroase elemente de avertizare şi siguranţă privind accesul aplicaţiilor la datele personale, o mare parte dintre utilizatori trec cu nepăsare peste aceste filtre. Utilizatorul de computer, apoi cel de internet, bombardat constant cu avertismente şi termeni de utilizare, şi-a format reflexul de a apăsa rapid „Yes”, „Accept” sau „Next” pentru a ajunge în cât mai scurt timp la conţinutul care i-a stârnit interesul.

Totodată, studii citate de WSJ relevă că o mare parte dintre utilizatori nu înţeleg implicaţiile avertismentelor, în special dacă acestea sunt formulate în termeni tehnici. De asemenea, o parte dintre cei care înţeleg permisiunile cerute de aplicaţii nu reuşesc să cuprindă modalităţile neaşteptate în care ar putea fi folosite datele pe care acceptă să le pună la dispoziţia dezvoltatorilor.

Între timp, unii utilizatori au început să fie mult mai atenţi la permisiunile cerute de aplicaţiile pe care le folosesc, iar dezvoltatorii au început să-şi dea seama că aplicaţiile lor ar putea eşua dacă nu reuşesc să câştige încrederea consumatorilor.