„Sumele nu sunt extraordinare în acest stadiu”, a declarat amiralul Jonathan Greenert, şeful Statului Major al US Navy, într-o intervenţie la American Enterprise Institute, un grup de reflecţie conservator cu sediul la Washington.
Întrebat pe această temă cu o zi înainte, într-o audiere în Camera Reprezentanţilor, secretarul Apărării Chuck hagel a evocat un cost de „câteva zeci de milioane de dolari”.
Majoritatea navelor lansatoare de rachete aflate în zonă „oricum se aflau acolo”, în cadrul mobilizării lor obişnuite, a declarat amiralul Greenert, care nu s-a referit şi la portavionul USS Nimitz, cele trei distrugătoare şi crucişătorul care alcătuiesc escorta acestuia.
Acest grup aeronaval, care urma să revină în Statele Unite în urma unei mobilizări în regiunea Golfului, a fost direcţionat către Marea Roşie.
Costul săptămânal al unui distrugător aflat în deplasare este de şapte milioane de dolari, iar cel al grupului aerian (cele aproximativ 80 de avioane de pe portavion) este de 25 de milioane de dolari pentru „operaţiuni de rutină” şi de 40 de milioane de dolari în caz de operaţiuni susţinute.
În afara unui eventual recurs la atacuri cu bombardiere invizibile pe radar de tip B-2, costul acţiunilor militare ar urma să depindă de numărul de rachete de tip Tomahawk trase de către US Navy.
Aceste rachete au fost deja plătite, însă va fi necesar ca Marina să le înlocuiască ulterior.
În prima zi a intervenţiei în Libia au fost trase 110 de rachete de tip Tomahawk. Participarea americană la operaţiune a costat în total un miliard de dolari.
Gordon Adams, un specialist în domeniul bugetului Apărării, a apreciat, într-un material publicat în revista Foreign Policy că „supracosturile” legate de acţiunile militare în Siria, şi anume primele plătite militarilor implicaţi sau consumul de carburant, va fi de maximum „100 până la 200 de milioane de dolari”.
Aceste sume nu ţin totuşi cont de costul de înlocuire al rachetelor de tip Tomahawk trase.