Creditul fiscal, o nouă inițiativă guvernamentală care-ți poate adăuga bonurile fiscale la CV

Creditul fiscal nu este o idee nouă, născută de mințile luminate ale guvernanților români, în avântul reformei fiscale autohtone. Este necesar să vedem ce înseamnă acest concept, pentru că, în opinia mea, demersul a fost promovat tot ca o formă de constrângere, nu de motivare a populației de a menține o disciplină fiscală adecvată, iar motivul declarativ aruncat pe piață, este tot cel al reducerii evaziunii fiscale.

Creditul fiscal este, de fapt, o formă de stimulent fiscal. Stimulentele fiscale sunt concesiile prevăzute în Codul fiscal și înseamnă o reducere conștientă a veniturilor bugetare ale guvernului. Acestea sunt, de obicei, destinate să încurajeze anumite tipuri de comportament (în legătură cu educația, formarea și reconversia profesională sau renovarea locuințelor, de exemplu) și/sau să favorizeze grupuri specifice (de exemplu persoane defavorizate, cu venituri reduse). Stimulentele fiscale sunt de două feluri: cele care reduc baza de impozitare, numite deduceri fiscale, și cele care reduc impozitul datorat, reprezentând credit fiscal.

Creditul fiscal este menționat și în Codul fiscal actual, însă se referă la evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal, care presupune o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului plătit în alt stat, conform convențiilor de evitare a dublei impuneri, fiind aplicabil atât persoanelor fizice, cât și firmelor. Ca urmare, va fi nevoie de introducerea unui nou concept de credit fiscal dacă se va menține dorința implementării acestui sistem.

Diferite forme de credit fiscal pentru persoanele fizice sunt implementate în numeroase țări europene, dar și în Statele Unite ale Americii, Canada, Australia și altele. Ceea ce au în comun aceste sisteme de credit fiscal este faptul că au un scop bine definit, fiind menite a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor și a societății în general, în niciun caz pentru reducerea evaziunii fiscale. Creditul fiscal poate însemna o sumă fixă care se scade din impozitul datorat, care variază în funcție de categoria socială sau de nivelul veniturilor, sau un procent din anumite cheltuieli realizate de contribuabil, cum ar fi cele pentru transport, educație, mentenanța gospodăriei sau tranziția energetică.

În Europa, un bun exemplu pentru implementarea cu succes a creditului fiscal este Franța, unde contribuabilii beneficiază de reduceri ale impozitului pentru 50% din cheltuielile cu fiecare copil sub 6 ani, în limita a 3.500 euro / an. De asemenea, o reducere în sumă fixă a impozitului este acordată pentru fiecare copil care urmează studii gimnaziale, liceale și universitare. Un contribuabil care angajează ajutor pentru menaj poate beneficia de un credit fiscal de 50% din cheltuielile efectuate, în limita a 12.000 EUR pe an (adică un credit fiscal maxim de 6.000 EUR). Există stimulente fiscale și pentru tranziția către energia verde, contribuabilii care suportă anumite cheltuieli majore cu echipamentele de producere a energiei din surse regenerabile sau alte dispozitive similare, pentru reședința principală din Franța, pot beneficia de un credit fiscal în anumite condiții și în funcție de tipul de cheltuieli.

În Spania, până în 2013 a funcționat creditul fiscal pentru investiții în locuințe. Acesta a fost de aproximativ 15% din sumele plătite în cursul anului fiscal pentru achiziționarea sau restaurarea proprietăților care reprezintă reședința contribuabilului. De asemenea, au fost acordate credite fiscale temporare pentru lucrările de îmbunătățire a eficienței energetice a locuințelor, precum și pentru închirierea reședinței principale (acesta a fost eliminat în 2015, însă a avut un rol important în dezvoltarea anumitor comunități din Spania).

Cehia acordă un credit fiscal general, pentru fiecare contribuabil, de aproximativ 1.200 de euro, credit fiscal anual pentru copii, de 600 euro pentru primul, aproape 900 euro pentru al doilea și 1.100 euro pentru al treilea și următorul copil aflat în întreținere (în anumite condiții). De asemenea, până anul acesta, în Cehia au fost deduse cheltuieli pentru plasarea copilului într-o instituție preșcolară până la limita anuală de aproximativ 640 de euro pe an.

Creditul fiscal poate fi acordat și pentru încurajarea investițiilor, ca în cazul Belgiei, care a introdus o deducere fiscală pentru contribuabilii persoane fizice (atât rezidenți, cât și nerezidenți) care achiziționează acțiuni într-o întreprindere mică și mijlocie (IMM) nou înființată, chiar și atunci când investiția este realizată printr-o platformă de crowdfunding recunoscută sau printr-un fond de investiții în startup-uri.

Contribuabilii din Austria beneficiază de credit fiscal de 449 euro pe an pentru cheltuielile cu transportul, iar familiile în care doar unul dintre soți este angajat beneficiază de credit fiscal în sumă fixă, în funcție de numărul de copii pe care îi au, pe lângă alocațiile de care beneficiază copiii, în funcție de vârstă.

O altă formă de stimulent fiscal, acordată atât ca deducere din baza de impozitare, cât și sub forma creditului fiscal, este adresată adulților care investesc în propria educație prin cursuri de formare sau reconversie profesională. Aceste stimulente există, deja, în diferite forme și cuantumuri în Germania, Olanda, Cehia, Austria, Italia, Slovenia, Danemarca, Portugalia, Irlanda, Suedia, Finlanda și Țările Baltice, conform Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale.

Sunt și țări europene care au o singură formă de credit fiscal în sumă fixă deductibilă din impozitul pe venit, indiferent de categoria socială sau nivelul veniturilor, dar și țări care nu au implementat sisteme de credit fiscal, însă acordă alocații și deduceri din baza de impozitare, cum sunt Germania, Elveția, Norvegia, Croația sau Bulgaria.

Chiar dacă m-am referit la țări mai dezvoltate din punct de vedere economic și social, cele de mai sus sunt câteva exemple despre cum ar trebui construit și la noi în țară sistemul de credit fiscal și pilonii de susținere: educația – prin susținerea financiară a copiilor și încurajarea investițiilor personale în pregătire continuă; sănătatea – prin deducerea din impozite a unei părți din cheltuielile făcute pentru menținerea și îmbunătățirea sănătății, nu doar pentru remedierea problemelor, sustenabilitatea – prin încurajarea unor investiții în tranziția spre o energie verde, precum și alți piloni care ar contribui la creșterea calității vieții românilor și a societății românești.

Ideea de la care s-a pornit dezbaterea publică la noi este, însă, total diferită și trăim iarăși cu speranța că se va schimba radical până va ajunge la implementare. În loc să aibă ca punct de pornire domeniile care au nevoie de susținere și spre care consumatorii ar trebui încurajați să se îndrepte, se menționează ca principal criteriu „zonele cu evaziune”. Dacă se va ajunge la concluzia că țigările și alcoolul fac parte din aceste „zone”, se va acorda, oare, credit fiscal de 1%, 2% sau 3% celor care adună și declară toate bonurile de achiziție pentru astfel de produse? Pe de altă parte, organizarea de cursuri de formare a adulților, sălile de fitness sau transportul de persoane cu greu ar putea fi introduse în ”zonele cu evaziune”, deci nu vom putea beneficia de reduceri ale impozitului dacă declarăm astfel de cheltuieli.

În forma în care a fost propus, creditul fiscal de la noi din țară va fi echivalent cu sistemele de tip cashback sau moneyback pe care le au, deja, majoritatea băncilor de la noi din țară, cu deosebirea că unele magazine înscrise returnează chiar 15% din cheltuială, față de 1%-3%.

Până să ne gândim la codul unic de identificare fiscală al fiecărui cetățean sau la declarații unice inteligente care să conțină și bonurile pentru țigări, alcool sau punguța cu popcorn de la taraba din colț, cred că ar fi util să avem un proiect clar și fezabil pentru întregul sistem fiscal, nu doar cel aferent persoanelor fizice. Toate elementele fiscalității sunt interconectate în mare măsură, iar dacă se implementează separat, prin modificări rapide făcute după ureche, fără un plan strategic pe termen lung, va fi foarte greu mai apoi să fie corelate între ele. Așa va apărea nevoia de alte modificări succesive și nu vom mai ieși, probabil niciodată, din această spirală a plombelor fiscale.

Laurențiu Stan este consultant financiar. De la începutul acestui an, este certificat ca Exit Planning Advisor (CEPA) de către The Exit Planning Institute (SUA). Este cunoscut în domeniu ca evaluator autorizat de aproape 20 de ani. De 15 ani s-a specializat în evaluarea de afaceri şi active intangibile, cum ar fi licenţe, patente, software, drepturile de proprietate intelectuala, mărcile comerciale, iar în prezent dezvoltă în România conceptul de Value Growth Advisory, menit să ajute antreprenorii care doresc să crească valoarea propriei afaceri în vederea unei eventuale vânzări şi nu numai. Este certificat de organizaţii naţionale şi internaţionale importante din domeniul evaluărilor – Membru Acreditat ANEVAR (MAA) pentru specializarea Evaluarea întreprinderilor şi activelor necorporale, Certified Valuation Analyst – CVA™, de către The European Association Of Certified Valuators And Analysts – EACVA™, Recognised European Valuer – REV®, de The European Group Of Valuers’ Associations – TEGoVA şi membru al The Royal Institution of Chartered Surveyors – RICS.