Creşterea redevenţelor s-a amânat, dar taxele speciale au fost prelungite. Câştigă sau pierde statul?

11 12. 2014
sonda_2_noaptea_51021800_63909000_36956100_31946700

Opinia publică a văzut decizia drept un nou cadou făcut austriecilor de la OMV Petrom, care, potrivit contractului de privtizare, a plătit aceleaşi redevenţe, procentual, timp de 10 ani, în condiţiile în care preţul petrolului a crescut în acest interval de timp până la maxime istorice. Cum cei 10 ani s-au scurs, teoretic ar fi fost momentul pentru creşterea redevenţelor, lucru care nu s-a mai intâmplat.

Guvernul a decis însă să prelungească, timp de un an, valabilitatea celor două acte normative prin care producătorii de petrol şi gaze sunt impozitaţi suplimentar, legi a căror aplicabilitate expira, teoretic, la finalul acestui an: impozitul suplimentar pe producţia internă de ţiţei şi taxa aplicată pe veniturile suplimentare obţinute din liberalizarea pieţei de gaze naturale. Potrivit proiectului de buget pentru anul 2015, publicat de Finanţe, veniturile pe care bugetul de stat le va obţine din aceste două taxe, în 2015, se ridică la 857 de milioane de lei.

Potrivit datelor din execuţia bugetară aferentă anului 2013, redevenţele încasate de stat de la producătorii de petrol şi gaze au adus bugetului 1,2 miliarde de lei. Cotele de redevenţă sunt cuprinse între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei de petrol şi gaze, cote stabilite în 2004. Strict teoretic, în cazul în care redevenţele s-ar fi dublat, plusul statului ar fi fost de circa 350 de milioane de lei (diferenţa dintre cele 1,2 miliarde şi cele 857 de milioane pe care îi încasează prin prelungirea aplicării taxelor). În cazul, la fel de ipotetic, în care redevenţele ar creşte cu 75%, efectul este aproape nul.

Iar câştigul din creşterea redevenţelor este la fel de ipotetic, în 2015, din două motive: preţul petrolului şi durata concesiunilor.

Prima situaţie: preţul petrolului, care este însă bază de calcul şi pentru noile impozite, şi pentru redevenţe. În ultimele cinci luni ale acestui an, cotaţiile petroliere, cu impact direct asupra pretului petrolului la care statul român aplică procentul de redevenţe, au scăzut cu până la 40% (ţiţeiul se tranzacţionează la mai puţin de 70 de dolari barilul, faţă de peste 100 în prima jumătate a anului), deci suma obţinută din redevenţe este posibil să fie şi ea mai mică, anul viitor, dacă preţurile la ţiţei nu cresc. Totul depinde de cât de mult ar fi urmat să crească, procentual, redevenţele, astfel ca procentul de creştere să fi acoperit scăderea cotaţiei.

A doua situaţie. Noul sistem de redevenţe nu se aplică pe toate zăcămintele, aşa cum ar crede toată lumea. Taxele noi se pun fie pe noile concesiuni, fie pe concesiunile care expiră şi trebuire reînnoite.  Până la acel moment, se aplică actualul sistem de redevenţe.

OMV Petrom, principala companie vizată de creşterea fiscalităţii, are concesionate circa 300 de zăcăminte, dar majoritatea oferă o producţie mică. De fapt, doar şase dintre ele îi asigură aproape jumătate din producţie. Iar acordurile de concesiune pentru ele nu expiră acum, pentru ca producţia de aici să fie taxată pe baza noului sistem de redevenţe. Spre exemplu, zăcământul Totea, unul dintre cele mai bogate, este concesiont până în anul 2027, iar Mamu, un altul, în 2019, după cum puteţi vedea în actul normativ referitor la aprobarea acrodurilor de concesiune către Petrom.

Deci, teoretic, bugetul de stat va beneficia în mod gradual de o creştere a veniturilor, în cazul redevenţelor crescute, pe când din taxele suplimentare veniturile sunt obţinute mult mai rapid. O comparaţie a câştigurilor totale este influenţată de evoluţia cotaţiei ţiţeiului.

Petrom şi Romgaz vor beneficia totuşi de o scădere a impozitului pe construcţiile speciale, aşa-numita taxă pe stâlp, care scade cu 33%, de la 1,5% la 1% din valorea activelor.