„Europa va fi clădită prin crize şi va fi suma soluţiilor adoptate pentru a depăşi acele crize. Aceasta a fost viziunea lui Jean Monnet (1888-1979), strategul pragmatic şi arhitectul care a transformat ideea Europei unite într-un proiect concret. Într-o Europă devastată de război şi extrem de fragmentată, Monnet nu a încercat să construiască o uniune peste noapte. A venit cu o soluţie practică, înţelegând că interesele economice comune sunt fundaţia unei uniuni durabile. Iar fiecare criză, fiecare moment de cotitură, avea să împingă Europa cu un pas înainte pe acest drum. Aceasta era filosofia lui Jean Monnet: a vedea crizele ca pe momente inevitabile, din care trebuie să ieşi mai puternic şi să-ţi întăreşti convingerea că o soluţie comună, chiar dacă imperfectă, este mai bună decât izolaţionismul fiecărei naţiuni în parte”, scrie Cristian Popa.
El consideră că Europa pare să traverseze din nou un astfel de moment în condiţiile în care contextul global este incert iar tensiunile geopolitice cresc. Economia este slăbită de intervenţionism, care a redus competitivitatea, vechi parteneriate devin imprevizibile, iar în interiorul UE, statele membre reuşesc rar să vorbească pe o singură voce. Mai mult, tendinţele naţionaliste şi populismul, pe care Monnet le considera obstacolul principal al unui continent stabil, revin în forţă. Ceea ce părea un parcurs ireversibil spre prosperitate este acum contestat, iar întrebarea nu mai este dacă Europa va deveni şi mai integrată, ci dacă va reuşi să rămână unită.
„Ca şi în anii 50, scepticismul este la cote maxime. O zicală spune că „este cel mai întuneric înainte de răsăritul soarelui.” Dacă am ajuns deja în acel punct sau nu, nu putem şti, dar sperăm ca răsăritul să nu fie departe”, subliniază Cristian Popa.
El afirmă că, dacă istoria ne-a învăţat ceva, este că momentul în care Uniunea pare cea mai vulnerabilă este şi momentul în care se întăreşte cel mai mult. Cristian Popa susţine că, deşi peisajul actual poate părea descurajant, Europa are în ADN-ul său această capacitate de a-şi regăsi direcţia în momentele cele mai dificile. Primul pas este să ne adaptăm noii realităţi, indiferent cât de neplăcută este.
„Ştim că Uniunea nu este perfectă – raportul Draghi este grăitor – dar o alternativă mai bună nu avem. Ştim că trebuie reformată, pentru că aceasta este singura soluţie pentru progres. Ştim că Europa trebuie să redevină competitivă, iar singura cale pentru a ajunge acolo este prin mai mult liberalism, mai multă ordine spontană şi mai puţine reglementări şi birocraţie. În acest moment, economia europeană pur şi simplu nu este suficient de competitivă în comparaţie cu SUA şi China, a devenit prea greu să faci business în Europa. Avem nevoie de un nou „moment Draghi” ca în 2012: un angajament ferm, fără echivoc, că Uniunea va face „whatever it takes” nu doar pentru a-şi proteja viitorul, dar şi pentru a face lucrurile mai bine.
Suntem 450 de milioane de europeni în UE, o piaţă dezvoltată şi interconectată, cu instituţii solide, un grad ridicat de educaţie şi un capital uman cu un potenţial fantastic. Ceea ce era valabil când Monnet punea bazele UE rămâne valabil şi astăzi: Uniunea Europeană nu este un proiect finalizat, mai este încă mult de lucru. Condiţia esenţială pentru a progresa este ca statele şi liderii să înţeleagă că această construcţie comună, Uniunea Europeană, este mai mult decât suma pieselor sale. Însă precondiţia acesteia este ca decidenţii să ţină cont de faptul că cetăţenii Europei vor libertate şi prosperitate, iar acestea provin din liberalism şi pieţe libere”, a mai scris Cristian Popa.