Guvernul din Algeria se bazează de câţiva ani pe exploatarea „oceanului” de petrol şi gaze din subteran, care a adus miliarde de dolari la buget, ajutând autorităţile să „cumpere” generaţia tânără şi să mascheze inechitatea socială, proasta administrare şi corupţia care au dărâmat alte regimuri din regiune, notează publicaţia britanică într-o analiză privind impactul crizei ostaticilor de la In Amenas asupra economiei algeriene.
Incidentul terorist de la In Amenas, care a lăsat în urmă zeci de morţi din rândul atacatorilor islamişti şi ai ostaticilor, a „dezgropat” însă probleme vechi şi ameninţă să submineze perspectivele de creştere economică ale Algeriei.
„Economia este cea mai mare grijă a algerienilor în acest moment. Am auzit de la mulţi prieteni şi clienţi algerieni despre impactul internaţional asupra reputaţiei Algeriei, cauzat de acest incident. Au trăit cât de cât în pace timp de peste un deceniu şi se tem că acest incident îi va arunca înapoi în războiul civil care le-a decimat ţara în anii ’90”, comentează pentru FT un director american din industria energiei care lucrează în Algeria.
Guvernul şi susţinătorii săi au încercat să atenueze impactul negativ cauzat de atac. Abdelmajid Attar, fostul director general al compainei petroliere de stat Sonatrach, unul dintre acţionarii exploatării de la In Amenas, a declarat pentru ziarul El Khabar că pierderile cauzate de atac vor fi „marginale”, iar operaţiunile de acolo vor reveni în scurt timp la normal. Attar a precizat că, în timpul războiului civil din anii ’90, în Algeria operau mai mult de 40 de companii din domeniul energiei, iar producţia de petrol a ţării s-a dublat în acea perioadă.
Exploatarea de la In Amenas este operată de grupul britanic BP, compania norvegiană Statoil şi Sonatrach, cu ajutorul companiei japoneze de inginerie industrială JGC şi al altor furnizori. Printre ostaticii ucişi sau dispăruţi în timpul asediului, angajaţi ai uzinei gazeifere, se găsesc americani, britanici, francezi, japonezi, norvegieni, filipinezi, români şi algerieni.
Reacţia guvernului algerian la luarea de ostatici de la In Amenas, considerată de unele voci din Vest drept prea fermă, ar putea fi motivată tocmai de temeri referitoare la dezvoltarea economiei. Algeria exportă petrol şi gaze către Vest încă din anii ’60, livrările fiind neîntrerupte de războaie, crize politice sau dispute comerciale.
Complexul de la In Amenas furnizează aproximativ 2% din importurile de gaze ale Europei, cu un volum de 6 miliarde metri cubi pe an, aproximativ 15% din producţia naţională. Spre comparaţie, România consumă anual aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaze.
Un oficial Sonatrach citat de presa locală a declarat recent că criza ostaticilor a provocat deja pierderea a 40 milioane de dolari, reprezentând venituri neîncasate din cauza întreruperii producţiei de gaze.
Costurile de asigurare şi securitate pentru companiile autohtone şi străine care au activităţi în Algeria vor creşte inevitabil. BP şi ConocoPhilips au retras deja din Algeria angajaţii neesenţiali.
„Atacul sfidător asupra instalaţiei gazeifere va avea reverberaţii pentru mulţi ani de acum înainte. Nu sunt sigur câţi dintre partenerii noştri vor fi dispuşi să revină după acest atac”, a afirmat executivul american intervievat de FT.
Criza ostaticilor ar putea împiedica şi planurile guvernului de a utiliza banii obţinuţi din energie pentru a dezvolta o economie mai sănătoasă, mai diversificată.
Administraţia preşedintelui Abdelaziz Bouteflika a lansat un program de investiţii de 261 miliarde de dolari care vizează atragerea de companii srăine şi autohtone pentru a moderniza educaţia, sănătatea, infrastructura, turismul, şi agricultura.