‘Europa trebuie să-şi regăsească posibilitatea de a-şi controla frontierele’, a declarat ministrul ungar, a cărui ţară şi-a multiplicat în ultimele săptămâni criticile împotriva Greciei, acuzată că nu face nimic pentru a încetini afluxul de refugiaţi şi imigranţi care îşi continuă drumul spre Europa centrală şi de nord.
Însă, ‘a spune că aceste frontiere sunt fără apărare nu înseamnă să critici sau să denigrezi Grecia’, pentru că ‘îi este imposibil să asigure de una singură’ acest lucru, dat fiind inclusiv lunga sa frontieră maritimă cu Turcia, a adăugat Szijjarto, la finalul unei întrevederi pe care a avut-o, la cererea sa, cu omologul grec Nikos Kotzias.
‘Acesta este un argument pentru ca instituţiile europene să acţioneze pentru a plasa forţe europene’ la frontierele UE, a opinat ministrul ungar.
Potrivit lui Peter Szijjarto, instituţiile europene ‘nu trebuie să se limiteze la vorbe, ci să treacă la fapte’, susţinând de asemenea ţările vecine Siriei, ‘garantând readmisiile’ imigranţilor respinşi de ţările lor de origine şi luptând împotriva reţelelor de traficanţi.
El i-a reproşat Uniunii Europene că a întârziat, în pofida apelurilor repetate ale Budapestei, dar şi ale Atenei, ‘să se concentreze asupra rutei din Balcani şi nu doar asupra celei pe la Marea Mediterană’.
Anterior, premierul grec Alexis Tsipras a exclus din nou, în faţa parlamentului, orice respingere a migranţilor sosiţi pe mare, acţiune interzisă de legislaţia internaţională, după ce o serie neagră de naufragii ale unor ambarcaţiuni cu imigranţi, între Turcia şi Grecia, s-au soldat, începând de miercuri, cu 56 de morţi, potrivit unui bilanţ încă provizoriu.
Liderul grec a criticat de asemenea Ungaria pentru faptul că a ales să ‘ridice garduri şi bariere şi să-şi închidă frontierele’, şi pe care UE ar trebui, în opinia sa, să ‘o condamne oficial’.
Făcând apel la păstrarea ‘sângelui rece’, ministrul Nikos Kotzias a declarat, la rândul său, că a convenit cu omologul său ungar asupra faptului că ‘întreaga Europă trebuie să participe’ la preluarea afluxurilor actuale de imigranţi, fără ca ‘statele membre să considere că revine doar unui număr de cinci sau şase ţări’ să se ocupe de această problemă.