Cu stângul userist în dreptul justiției: Renunțarea la identitate

Autor: Victor Stănilă (foto), avocat.

Domnii de la USR-pluș vor să spună că domiciliul e de prisos, în loc să se precoupe de rezolvarea problemelor din justiție. Informatizarea accesului la dosar (în mod real), onorariile derizorii ale avocaților din oficiu, judecători puțini și numărul mare de dosare per judecător, imposibilitatea organizării concursului de admitere în magistratură, termenele mari în special în civil, dreptul iluzoriu la apărare în cadrul procedurilor penale, lipsa răspunderii magistraților, lipsa de mijloace materiale din instanțe sunt adevaratele probleme ale justiției. Fiecare dintre acestea contribuie câte puțin la diminuarea nivelului de încredere al populației în actul de justiție.

Lista poate continua. USR ar trebui să se preocupe de rezolvarea acestor probleme fiind partidul care are în gestiune Ministerul Justiției și nu de îngrădirea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Revenind, liderul USR susține că înscrierea domiciliului în cartea de identitate împiedică românul să iasă la vot. Nimic mai fals! În loc să instituie (de exemplu) obligativitatea votului, pe modelul Braziliei, unde fiecare cetățean brazilian, între 18 și 70 de ani, este obligat să voteze la toate alegerile, indiferent de scară (locală sau națională), ai noștri albaștri-portocolii s-au grabit să propună eliminarea domiciliului din cartea de identitate.

Soluția corectă ar fi fost, fie numai modificarea legii în sensul de a permite cetățenilor să voteze oriunde, fie de a introduce votul obligatoriu, care nu garantează neapărat reducerea procentului de absenți în lipsa unor sancțiuni puse în practică (a se vedea Cipru și Grecia).

Domiciliul este unul dintre atributele de individualizare a persoanei fizice, dar în același timp reprezintă și unul dintre drepturile personale nepatrimoniale. Astfel, în conformitate cu art. 86 din Codul civil, cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.

De asemenea, domnii de la USR ar trebui să știe că în principiu o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe.

Or, dacă abrogăm și art. 87 din Codul civil care statuează că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, de unde vom ști „de unde săltăm condamnatul să îl băgăm la zdup?”.

Ce ar însemna renunțarea la domiciliu

Domiciliul este unul dintre atributele identității persoanei fizice, alături de nume și stare civilă, după cum prevede la art. 59 din Codul civil. Astfel, dacă numele are rolul de a denumi persoana, iar starea civilă de a stabili starea sa familială și legăturile cu ceilalți, domiciliul are rolul de a îl situa pe individ în spațiu printre semenii săi.

Într-o altă definiție, domiciliul este locuința, încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând de acestea, în care dacă pătrunzi fără drept în orice mod, fără consimțământul persoanei care le folosește ori refuzi a le părăsi la cererea acesteia, te alegi cu o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, după cum zice Codul penal la art. 224.

Dacă renunțăm la domiciliu, trebuie abrogate sau modificate câteva legi. Prima normă eliminată este OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Mai avem de modificat și proaspăt intrata în vigoare Hotărâre de Guvern nr. 295/2021 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, precum și pentru stabilirea formei și conținutului actelor de identitate, ale dovezii de reședință și ale cărții de imobil.

Și tot pentru a se face că muncesc cei de la USR mai au de modificat și Ordonanța nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor.

Despre domiciliu mai găsim reglementări și în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului urmare firească a referirilor pe care și Codul civil le face despre locuința copilului în art. 496 ș 497.

Dincolo de modificările legislative, trebuie analizate efectele pe care le are eliminarea domiciliului și cum ne raportăm la acesta în lipsa menționării sale în cartea de identitate. Deci, cu alte cuvinte, la ce e bun domiciliul?

De exemplu, în materie succesorală, în funcție de ultimul domiciliu al defunctului se stabilește instanța competentă. Sau, în cazul unui proces, dacă nu există alte reguli, instanța la care trebuie să te adresezi este cea de la domiciliul pârâtului. Oferta reală, care se face la domiciliul creditorului, este o altă materie în care avem nevoie de domiciliu. Și exemplele pot continua.