Chiar dacă China a avut o creştere economică în ultimii zece ani, mai mult de 482 de milioane de chinezi, adică 36% din populaţie, trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi. În plus, 85% din săracii Chinei trăiesc în mediul rural. Iar sărăcia extremă îi obligă pe mulţi dintre ei să-şi părăsească casele şi să-şi caute locuri de muncă în zonele urbane, scrie Business Insider.
Muncitorii chinezi trebuie să fie la muncă cu 15 minute în fiecare zi. Condiţiile în care trăiesc sunt asemenea închisorilor, unde şase persoane împart un mic dormitor, iar 50 de persoane folosesc aceeaşi toaletă. Elevii sunt trimişi de şcoli să facă stagii de pregătire. Dar, în loc să înveţe abilităţi care se potrivesc disciplinei lor, elevii sunt puşi să muncească la prima linie de producţie.
Unele fabrici le promit muncitorilor o pauză de zece minute la fiecare două ore lucrate. Dar, majoritatea muncitorilor nu beneficiază de această pauză. După ce se termină tura, muncitorii trec la linia de asamblare, unde mai lucrează timp de 15 minute.
Lunar, chinezii lucrează suplimentar 200 de ore, ceea ce este de cinci ori mai mult decât limita legală. Femeile nu beneficiază de concediu maternal, iar cu orele suplimnetare şi fără servicii de îngrijire a copiilor, acestea nu au timp să se ocupe de ei. Multe femei sunt obligate să-şi trimită copii la familiile lor care locuiesc în zona rurală.
Producţia de jucării presupune contactul cu produse chimice care dăunează sănătăţii muncitorilor. Drept urmare, a crescut numărul de muncitori care suferă de boli ocupaţionale. Doar în 2009, aproape un milion de muncitori au fost răniţi la muncă, în timp de 20.000 sufereau de boli produse la locul de muncă. Mulţi muncitori nici nu poartă măcar echipament pentru protecţie, inclusiv cei care îşi petrec majoritatea timpului folosind spray pentru pictarea jucăriilor. Când ajung la vârsta de 30 de ani, femeile sunt considerate prea bătrâne pentru a mai lucra în fabrică şi sunt disponibilizate. Majoritatea chinezilor nici măcar nu deţin produsele la care lucrează o viaţă întreagă.
Cum s-a ajuns aici?
Înainte de deschiderea economiei sale, la sfârşitul anilor ’70, guvernul chinez a emis un control strict între zonele rurale şi urbane, ceea ce a încurajat oamenii să migreze ilegal spre oraşe. Aceste controale făceau parte dintr-un sistem de permisii, în care pensia, casa şi educaţia erau legate de locul de naştere al fiecărei persoane. Dar, odată cu trecerea Chinei la o economie de piaţă, munca ieftină a oamenilor din mediul rural au devenit parte din creşterea economică a ţării.