Cum arată România postcriză? 10 ani, 10 indicatori, 10 lecții (ne)învăţate

Consolidarea macroeconomică este certificată și de analizele și rapoartele Comisiei Europene, Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale dar și în evaluările agențiilor de rating.

Să trecem în revistă evoluția principalilor 10 indicatori macroeconomici în perioada 2008-2018 și să reflectăm ulterior la cele mai relevante zece lecții învățate în urma traversării perioadei de criză.

1. Convergența reală cu țările dezvoltate din UE. Postaderare la Uniunea Europeană, România a avut o convergență ridicată față de media UE, astfel încât PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 51% din media UE în 2008 la 63% în 2017 și se estimează că va ajunge la 65% din media UE în 2018.

Procesul ridicat de ajungere din urmă se vede și în evoluția creșterii economice (dinamica PIB real). România a avut cea mai ridicată viteză de convergență economică, cu o creștere cumulată în ultimii 10 ani de 35%.

Analiza ambelor evoluții de mai sus indică faptul că România se află în topul UE în ceea ce privește convergența economică reală.

2. Sănătatea finanțelor publice – deficitul bugetar.
După ce în perioada 2010-2015 România a avut una dintre cele cele mai dure ajustări fiscal-bugetare din UE, perioada 2016-2018 a presupus/presupune menținerea deficitului bugetar efectiv aproape de limita maximă stabilită în criteriile de convergență prevăzute în Tratatul de la Maastricht (maxim 3% din PIB). In opinia mea, modificarea regulilor fiscale prin reclasificarea cheltuielilor excepționale de înzestrare militară în cazul țărilor europene parte din Inițiativa celor 3 Mări plus activarea clauzei de investiții sunt strict necesare pentru stimularea modernizării în țările în dezvoltare din UE. În plus, este de dorit crearea unui Plan Juncker pentru Europa Centrală și de Est astfel încât să crească investițiile cofinanțate de UE în mari proiecte de infrastructură.

3. Sănătatea finanțelor publice – datoria guvernamentală.
România se află sub pragul de sutenabilitate al datoriei guvernamentale în PIB estimat de BNR la 43% și sub nivelul stabilit în criteriile de la Maastricht (

4. Poziția externă – deficitul de cont curent.
Deficitul de cont curent s-a adâncit în ultimii doi ani pe fondul neadaptării ofertei agregate interne la cererea agregată în creștere. Cu toate acestea deficitul de cont curent de 3,4% din PIB în 2017 și 3,1% din PIB estimat pentru 2018 se află sub pragul de alertă estimat de Comisia Europeană în Procedura de Dezechilibru Macroeconomic la 4% din PIB. În plus, finanțarea deficitului de cont curent al României se face integral din fluxuri negeneratoare de datorie externă (investiții străine directe plus transferuri de capital din fonduri europene). Mai mult, comparatia cu 2008 si 2009 nici nu poate fi adusă în discuție. 11,5% din PIB în 2008 nu poate fi comparat cu 3,1% din PIB estimat pentru 2018.

5. Poziția externă – necesarul brut de finanțare.
Necesarul brut de finanțare s-a redus la mai mult de jumătate față de nivelul din 2009 (ca pondere în PIB).

România are un necesar de finantare de 7,6% din PIB în 2018 față de media de 18,4% din PIB în țările dezvoltate luate în considerare în ultimul raport Fiscal Monitor (2018) și de 9,5% din PIB pentru țările emergente și mediu dezvoltate. Italia are 22% din PIB necesar de finanțare, Spania 18,4%, Belgia 18,3%, Portugalia cu 13,7% din PIB și Franța cu 12,8% din PIB. Ungaria are un necesar de finanțare de 18,4% din PIB și Polonia de doar 7,5% din PIB în 2018. În plus, România are un buffer (o rezervă financiară) în Trezorerie care acoperă peste 5 luni din necesarul de finanțare brut (peste 4 luni – limita de sustenabilitate considerată de FMI).

6. Locuri de muncă – efectivul salariaților.
România poate atinge în acest an cifra de efectiv al salariaților de 5 milioane și total salariați 5,5 milioane, niveluri record în ultimii 20 de ani.

7. Nivelul de trai – puterea de cumpărare a câștigului salarial mediu net.
Prin implementarea strategiei #wageledgrowth în ultimii ani (cu o viteză mai mare din 2015 încoace), puterea de cumpărare a crescut astfel încât să se asigure mărirea bunăstării la nivelul populației. Diseminarea mai echitabilă a beneficiilor creșterii economice se vede și în creșterea ponderii remunerării salariaților în PIB la 36% în 2017 și 37% estimat pentru 2018.

8. Nivelul de trai – puterea de cumpărare a pensiei medii.

Implementarea strategiilor #wageledgrowth și #nouldevelopmentalism au condus la atingerea unei ținte importante – scoaterea a 654 mii români din riscul de sărăcie și excluziune socială și a 827 mii români din starea de deprivare materială.

9. Nivelul de trai – gradul de risc și excluziune socială.

10. Nivelul de trai – deprivarea materială.

Perioada crizei dar și perioada post criză ne oferă niște învățăminte pe care consider că trebuie să reflectăm dacă ni le-am însușit / învățat / conștientizat sau nu.

Prima lecție – înainte de criză nu existau suficiente instrumente / metode / algoritmi / indicatori care să semnalizeze dezechilibre macroeconomice grave. Matricea de indicatori precum și metodologia au fost îmbunătățite în ultimii 10 ani astfel încât putem să spunem că azi sistemele de avertizare timpurie sunt rezonabile. Loc pentru perfecțiune există.

A doua lecție – dezumanizarea țintelor politicilor economice nu poate rezista pe termen mediu și lung. Separarea economicului de social, trecerea în plan secund a obiectivelor de creștere a bunăstării au condus și vor conduce la eșecul programelor guvernamentale. Măsurile de politici economice se fac pentru oameni și cu oameni.

A treia lecție – programele de ieșire din criză neexplicate clar, simplu și integral populației sunt sortite eșecului.

A patra lecție – intervenționismul este singura cale care s-a dovedit a fi funcțională pentru revenirea economică. De la relaxarea cantitativă până la schemele de ajutor de stat în toate domeniile strategice – singurele mijloace de a asigura creștere economică sustenabilă.

A cincea lecție – sistemele bazate pe reglementări consistente, proceduri bine definite și algoritmi clari – soluția optimală pentru minimizarea efectelor crizei și revenirea rapidă.

A șasea lecție – o bază industrială solidă permite atenuarea puternică a efectelor negative ale crizei. Stabilitatea producției industriale și a ocupării pot fi obținute doar în țările cu un sector industrial consolidat.

A șaptea lecție – în țările în dezvoltare se pot aplica programe de austeritate din cauza unor mentalități ce acceptă mult mai ușor „strânsul curelei”. Experimentul România nu a putut fi aplicat în aceste țări dezvoltate.

A opta lecție – criza și postcriza au demonstrat încă o dată ceea ce se cunoaște istoric – cei săraci au suportat cea mai mare povară a crizei. A se observa în România căderea procentului ce reprezintă remunerarea lucrătorilor în PIB și creșterea ponderii cu care se remunerează capitalul. Lucrătorii au pierdut, patronii au câștigat.

A noua lecție – nu există mecanisme de solidaritate reală la nivelul Uniunii Europene. De abia în ultimii ani se creează instituții la care să se poată apela în timp util (vezi Mecanismul European de Stabilitate, care ar trebui să fie un instrument funcțional nu numai în timp de criză ci si pentru prevenție și consolidare). Cam târziu, în condițiile în care efectul bulgărelui de zăpadă și-a făcut treaba în multe dintre țările europene. Fiecare pentru el.

A zecea lecție – în timpul și după criză protecționismul ajunge să fie principala strategie aplicată la nivel național, fie în țări aparținând de blocuri comerciale fie în țări de sine stătătoare. Fie că vorbim de instrumente protecționiste clasice, fie că vorbim de instrumente netarifare sau de politici de sărăcire a vecinului cerșetor, fiecare țară îmbracă mai mult sau mai puțin haina pasagerului clandestin. Să câștigăm cât mai mult aruncând costurile în seama celorlalți. Dar nu protecționismul este soluția ci stimularea sectoarelor interne competitive concomitent cu utilizarea schemelor europene de ajutor.

Cristian Socol este profesor la ASE, membru al Consiliului de Programare Economică şi coautor al Programului de guvernare