Cum au pierdut chinezii peste 3.000 de miliarde de dolari la bursă în trei săptămâni. Câteva explicaţii

Bursele din China au recuperat joi o parte din pierderile masive din ultimele săptămâni, după ce autoritatea de reglementare a pieţei de capital a interzis acţionarilor cu participaţii de cel puţin 5% la companii listate să vândă acţiuni pentru următoarele şase luni. Indicele blue-chip CSI300 al bursei de la Shanghai a crescut cu 5,8% joi, în timp ce indicele Shanghai Composite a avansat cu 5,3%. Ambii indici scădeau cu o zi înainte cu aproape 7%, acumulând pierderi de peste 30% de la mijlocul lunii iunie încoace.

Gălăgia din presa de stat şi de pe canalele oficiale în sprijinul pieţei de capital continuă în ritm alert: autorităţi guvernamentale, instituţii oficiale şi companii se înghesuie să anunţe diverse măsuri care au ca scop recâştigarea încrederii chinezilor în acţiuni, pe fondul celui mai grav crah din China din ultimii 23 de ani.

Agenţia de presă Xinhua, controlată de stat, a anunţat joi că Poliţia va ancheta tranzacţiile speculative „maliţioase”, iar autoritatea bancară a decis să permită instituţiilor de credit să rostogolească împrumuturile garantate cu acţiuni. Pentru prima dată în trei săptămâni, criza burselor chineze a luat pauză.

China are două mari burse de valori, lansate la începutul anilor ’90. Una este în Shanghai, unul dintre cele mai mari centre de afaceri din lume, cealaltă în Shenzhen, metropola vecină cu Hong Kong. Indicele principal al bursei din Shanghai s-a prăbuşit cu 32% din 12 iunie până la închiderea şedinţei de miercuri, iar piaţa din Shenzhen a pierdut peste 40%.

Cu toate acestea, este loc de mai rău: acţiunile listate în China au crescut anul trecut cu 150%, odată cu înmulţirea peste măsură a micilor investitori, iar scăderile din ultimele trei săptămâni au restrâns creşterile principalilor indici la „doar” 70% faţă de cotaţiile din vara anului trecut.

Crahul a ajuns la apogeu miercuri, când mai mult de jumătate din companiile listate la Shanghai şi Shenzhen aveau acţiunile suspendate de la tranzacţionare.

Ce face statul

Panica a curpins pieţele, iar reacţia statului chinez, cu toate manifestările lui, parcă a întreţinut atmosfera de teamă şi incertitudine. E drept că prăbuşirea burselor este o durere de cap de care preşedintele Xi Jinping şi leadership-ul Partidului Comunist nu aveau nevoie, având în vedere încetinirea creşterii economice deja prezentă şi temerile mereu persistente privind supraîncălzirea economiei.

Autorităţile de la Beijing au redus dobânda de politică monetară la un minim istoric, au suspendat ofertele publice iniţiale – pentru a reduce volatilitatea şi a creşte atractivitatea acţiunilor deja listate -, au cooptat casele de brokeraj la un program de achiziţii de acţiuni de zeci de miliarde de dolari finanţat prin infuzii de lichiditate de la banca centrală. Cele mai drastice măsuri au fost anunţate joi: investitorii cu participaţii de cel puţin 5% din acţiunile unei companii listate nu au voie să vândă timp de 6 luni, iar Poliţia va verifica tranzacţiile speculative pe care le consideră „maliţioase”.

Între timp, presa de stat bombardează publicul cu informaţii şi comentarii menite să consolideze încrederea în burse, făcând apel inclusiv la patriotism în sprijinul eforturilor autorităţilor.

Marile companii se pregătesc pentru răscumpărări masive de acţiuni, iar presa locală relatează chiar că ministerul de Finanţe ar putea permite fondurilor de pensii să joace la bursă.

Cum s-a ajuns aici

Guvernul chinez a încurajat în ultimii ani dezvoltarea pieţei de capital, mizând că o bursă puternică va reduce semnificativ dependenţa companiilor de împrumuturi. Odată cu deschiderea pieţei către micii investitori, febra jucatului la bursă a cuprins o bună parte a populaţiei. Frizeri, croitori, vânzători din pieţe, bugetari sau şefi de restaurante şi-au deschis conturi la firmele de brokeraj, entuziasmaţi de creşterile ameţitoare ale acţiunilor.

China are acum mai mult de 90 de milioane de investitori la bursă, mai mulţi decât numărul de membri ai Partidului Comunist, după cum a remarcat Bloomberg. Doar în luna iunie au apărut 7 milioane de noi traderi amatori. În ultimele 12 luni, au fost deschise peste 40 de milioane de conturi. Şi încă este loc de mai mult: investiţiile în acţiuni reprezintă 20% din activele financiare ale gospodăriilor din China, faţă de 45% din bani ţinuţi în cash sau depozite bancare.

Micii investitori au ajuns să se împrumute de la bănci pentru a juca banii la bursă – soldul creditelor luate în acest scop a ajuns la 335 miliarde de dolari.

Ce înseamnă toate acestea pentru economia Chinei? Dar a lumii?

Bursa din China este încă mică, ca procent din PIB, faţă de bursele occidentale, iar finanţarea prin bursă, pe piaţa liberă, reprezintă o fracţiune din finanţarea de capital atrasă de companiile chineze, notează Reuters.

„Chiar dacă prăbuşirea burselor continentale chineze continuă pentru o perioadă, ne îndoim că va avea efecte adverse majore asupra economiei Chinei”, susţin economiştii Capital Economics într-o analiză.

Cu toate acestea, preţurile mărfurilor, sensibile la evoluţia cererii din partea consuimatorilor chinezi, au fost afectate de crahul de pe burse. Cuprul a ajuns miercuri la minimul ultimilor şase ani, iar cotaţia minereului de fier a atins cel mai redus nivel din ultimii 10 ani. Pe datele oficiale, economia Chinei a crescut cu 7% în primul trimestru din acest an faţă de aceeaşi perioadă din 2014.