Cum au schimbat companiile low-cost industria aviatică

Operatorii aerieni low-cost ocupă locuri dominante pe multe dintre cele mai importante piețe din lume. Și fură pasageri de marile companii de linie. Am văzut acest lucru și pe piața din România, unde Wizz Air a ajuns să fie cel mai mare transportator aerian, după ce a devansat Tarom. Compania națională a fost lăsată în urmă chiar și de Blue Air, iar Ryanair suflă deja în ceafa Tarom.

2016 a fost primul an în care companiile low-cost au transportat peste un miliard de pasageri la nivel mondial, aproape 30% din cei 3,7 miliarde de pasageri care au zburat, scrie publicația Wall Street Journal. În tabelul de mai jos se poate observa capacitatea low-cost din totalul locurilor din avioane. În Europa, aproape 38% din capacitatea totală este low-cost. 

În acest proces, companiile low-cost schimbă modul în care lumea zboară. Preţurile practicate de aceste companii au forţat o scădere a preţurilor în întreaga industrie, ceea ce a făcut ca cei care nu-şi permiteau înainte să zboare cu avionul să profite de această şansă. Datele IATA, prezentate în tabelul de mai jos, arată care este preţul mediu al unui bilet de avion dus-întors. 

Cu preţuri mai mici, avionul este preferat acum de mulţi pasageri care renunţă pe distanţe mari la maşină sau alte mijloace de transport în comun. Mai jos este prezentat un exemplu al companiei Azul, lansată în Brazilia în 2008. Şi în România, 2015 a marcat intrarea companiilor low-cost cu zboruri pe piaţa internă. Blue Air a legat Bucureştiul de Iaşi, iar apoi au urmat Ryanair (Bucureşti-Timişoara) şi Wizz Air (Bucureşti-Cluj-Napoca). 

Pe măsură ce companiile low-cost s-au extins în jurul globului, servicii regulate au fost introduse către oraşe mai îndepărtate, inclusiv spre Kiruna, Suedia, la nord de Cercul Arctic şi Bandung, în vestul Java, Indonezia. Astăzi, sunt mai multe zboruri directe decât au fost vreodată. 

În SUA, un pasager din trei călătoreşte cu o companie low-cost. În pieţele cu cea mai rapidă creştere, India şi sud-estul Asiei, companiile controlează 53% din capacitatea internă de locuri. Compania Volaris din Mexic are o cotă de piaţă de 28%, în timp ce IndiGo din India, are 40% din piaţă în 11 ani de la înfiinţare. 

În Europa, cel mai mare transportator aerian este Rynaiar, care anul trecut a devenit cea mai mare companie în funcţie de numărul de pasageri transportaţi, după ce a devansat Lufthansa. Şeful Ryanair, Michael O’Leary, spune că încă mai este loc de creştere în Europa. 

Wizz Air, care copiază modelul Rynaiar, a început să zboare în 2004. Opt ani mai târziu, compania naţională, Malev Hungarian Airlines, a dat faliment. Ruta Londra-Budapesta a devenit o rută competitivă, care a stimulat cererea şi a dus la creşterea capacităţii de patru ori. 

Cum reuşesc companiile low-cost să menţină preţurile mici? Pentru a reduce costurile generate de training şi mentenanţă, companiile au flote formate din acelaşi tip de avion. Şi de regulă, cumpăra avioanele la pachet de la Boeing şi Airbus pentru a primi reduceri. 

Salariile sunt mai mici decât la companiile de linie. Companiile low-cost nu au obligaţii legate de fondurile de pensii şi cel mai adesea nu au sindicate. Acest lucru le ajută să reducă din costuri. 

Companiile low-cost au început să facă pasul spre zborurile intercontinentale, dominate anterior de companiile de linie. Acestea din urmă au început să-şi pună la punct propriile companii low-cost pentru a face faţă concurenţei. Norwefian Air Shuttle şi compania islandeză WOW au 37% din capacitatea de locuri pentru acest sezon estival în ceea ce priveşte zborurile între Europa şi SUA. 

Sursa text şi foto tabele: Wall Street Journal