Cum identifici corect o criză de epilepsie? Medicul neurolog explică la ce indicii să fii atent și de ce este importantă diferențierea

Cei mai mulți dintre noi recunoaștem un singur tip de criză epileptică, cel ce pune în pericol viața persoanei, în care prezintă pierderea stării de conștiență, contracturi ale membrelor sau mișcări involuntare ale acestora, hipersalivație, plagă linguală sau emisie de urină. Crizele în această afecțiune sunt însă extrem de variate, cu manifestări uneori subtile, care sunt greu de recunoscut și care uneori pot fi confundate cu simptome ale altor afecțiuni.

Dr. Sandra Munteanu, medic neurolog cu specializare în epileptologie în cadrul Clinicii Neuroaxis, ne explică de câte tipuri sunt crizele epileptice, cum se manifestă și care sunt cele mai frecvente evenimente asemănătoare acestora – pentru a ne ușura sarcina de a le diferenția.

Crizele epileptice pot fi focale sau generalizate

Cele focale, care au debutul într-o zonă specifică din creier se manifestă prin diverse simptome în funcție de aria cerebrală implicată. Persoana care are o criză focală poate prezenta tulburare de limbaj, mișcări involuntare ale membrelor sau mișcări simple și repetitive de tip automatisme, poate experimenta senzații sau emoții care nu se încadrează în context (senzație bizară epigastrică, senzația că a mai văzut sau trăit în acel context, anxietate sau bucurie dificil de explicat, gânduri intruzive, modificarea percepției timpului, automatisme oroalimentare sau devierea capului și ochilor forțat într-o parte, vertij sau iluzii vizuale/gustative/olfactive). Acestea sunt doar câteva din manifestările subiective ce au loc înaintea unei crize. Unele crize pot evolua către crizele tonico-clonice bilaterale cu pierderea stării de conștiență, care au fost menționate anterior.

Crizele generalizate afectează ambele emisfere cerebrale și duc invariabil la pierderea stării de conștiență. Pot apărea după o criză focală sau pot fi primar generalizate și pot dura în medie 1-2 minute, sau chiar mai mult de 5 minute, caz în care este nevoie să fim atenți la respirație, recăpătarea stării de conștiență și să acționăm în interval cât mai scurt pentru solicitarea ajutorului. În crizele generalizate sunt întâlnite: contractura membrelor și mișcări involuntare la nivelul membrelor și fetei (crize tonico-clonice), crize mioclonice sau, din contră, pierderea subită a tonusului muscular, care se soldează cu căderea persoanei afectate (crize atonice), incontinența urinară, uneori cianoză și plagă linguală. Mai dificil de identificat drept crize epileptice sunt însă crizele de absență, pe parcursul cărora persoana afectată privește în gol și nu răspunde la stimuli un interval de timp între 5 și 10 secunde.

„Din păcate, complexitatea acestei boli face dificilă recunoașterea unora dintre manifestări de o persoană neavizată și poate întârzia consultația de specialitate, diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat. De aceea, este necesară o informare continuă în acest sens. Personal, încurajez prezentarea la medic la orice manifestare neurologică ce depășește sfera normalității. Prin anamneză și investigații paraclinice putem determina cu certitudine dacă este vorba despre epilepsie sau despre crize de altă natură. Este esențial să stabilim etiologia crizelor epileptice și să încadrăm într-un sindrom atunci când avem toate criteriile. De asemenea, zona de debut a crizei este foarte importantă deoarece ne indică și opțiunile de tratament medicamentos și în unele cazuri atent selecționate, tratament chirurgical”, explică Dr. Sandra Munteanu.

Crizele care nu sunt declanșate de o descărcare electrică anormală în creier nu sunt epileptice, însă pot fi ușor confundate cu acestea. În această categorie se încadrează sincopa sau lipotimia (leșinul), care poate apărea din cauze diverse, cele mai frecvente fiind sincopa vasovagală sau sincopa de cauza cardiacă. De asemenea, există asistola ictală, determinată de o activitate electrică anormală la nivelul creierului, de obicei în lobul temporal.

Mai pot genera crize asemănătoare celor epileptice anumite afecțiuni psihice, manifestări paroxistice psihogene precum stări disociative, atacuri de panică, crize psihogene, ticuri, stereotipii, migrena cu aură, tulburări de somn – parasomnii ce pot fi confundate cu crizele de lob frontal, accidente vasculare tranzitorii sau amnezie globală tranzitorie.

“Există mulți factori de considerat pentru a face distincția între diversele tipuri de crize. Este evident mult mai simplu când este vorba despre o persoană apropiată, unde contextul și istoricul medical sunt cunoscute, în comparație cu situația dificilă în care o persoană necunoscută are o criză pe stradă. Cu toate acestea, indiferent de circumstanțe, este esențial să intervenim pentru a ajuta persoana respectivă, protejând-o de potențialele pericole asociate cu criza și solicitând ajutor serviciului de ambulanță în cazul în care criza durează mai mult de 5 minute sau dacă nu își recapată starea de conștiență după ce se termină criza.”, ne sfătuiește medicul neurolog.

Ajutorul în epilepsie, important și la locul de muncă. Cum pot fi adaptate joburile la nevoile persoanelor cu epilepsie

Cu excepția cazurilor grave, persoanele cu epilepsie pot duce o viață normală. Este însă foarte important să aibă parte de înțelegere și de sprijin în societate în general și în particular la locul de muncă, unde petrec mare parte din zi.

Informarea colegilor și educarea lor în acest sens sunt foarte utile în crearea unui mediu mai primitor pentru bolnavul de epilepsie. Aici intervine departamentul de Resurse Umane. Ce poate face:

• Un curs de prim ajutor în crizele de epilepsie, pentru a avea siguranța că angajatul care suferă de această afecțiune primește ajutorul potrivit când are cea mai mare nevoie.
• Adaptarea spațiului în care acesta lucrează (mobilier, mijloace de lucru), pentru a preveni rănirea în timpul crizelor. Aici poate intra, de exemplu, securizarea colțurilor biroului.
• Identificarea stimulilor care îi pot declanșa crizele și eliminarea lor. Exemplu: lumina intermitentă favorizează unele crizele epileptice, așadar, ecranele care pâlpâie trebuie înlocuite cu unele LCD, când este necesar.
• Adaptarea volumului de muncă.
• Asigurarea unei truse de prim ajutor în proximitatea biroului său.
• Stabilirea programului în așa fel încât angajatul cu epilepsie să nu rămână niciodată singur în birou.

Dacă persoana cu epilepsie e familiarizată deja cu semnele ce anunță o criză, este indicat să le împărtășească colegilor, pentru ca aceștia să poată interveni rapid.