Cum încurcă statul dezvoltarea sistemului privat de Sănătate
Reformele promise și înfăptuite în ultimele două decenii și jumătate s-au lovit aproape de fiecare dată de reacții dure din interiorul sistemului. Politicile guvernelor care s-au succedat în ultimii ani au fost mai degrabă de blocare a dezvoltării mediului de afaceri privat. Corupția, birocrația și etatismul s-au perpetuat.
Harvard sau Princeton oferă absolvenților diplome și nici unul nu a simțit vreodată nevoia de a avea pe diplomă o ștampilă a Guvernului federal. În schimb, în România, înființarea unei grădinițe se poate face doar după un lung parcurs birocratic, încheiat cu acceptul oficialilor din Ministerul Educației. Pentru că da, birocrații știu mai bine decât tine cum trebuie să-ți crești propriul copil.
Tot birocrații, de această dată din Ministerul Sănătății, știu mai bine decât cetățenii, la ce spital să meargă, ce doctor să consulte și ce medicamente compensate (plătite de fapt tot din contribuțiile românilor) să folosească.
Realitatea, după 25 de ani de politici etatiste, este că spitalele județene din numeroase orașe ale țării sunt incapabile să ofere servicii de imagistică sau de analize medicale decente. Sunt spitale în care singurul aparat medical care a făcut vreodată un RMN e acoperit de un praf de două degete.
Sunt situații în care spitalele sunt incapabile să facă analize medicale pentru a descoperi boli extrem de periculoase, astfel că pacienții descoperă mult prea târziu nu cu ce medicamente se fac bine, ci cât mai au de trăit. Sunt situații în care un bisturiu a văzut de câteva ori mai multe operații decât numărul maxim pentru care a fost construit. Da, în spitalele românești în care se ajunge cu Dacia papuc, se moare din lipsa unor banale antibiotice, iar pacienții sunt trimiși să-și cumpere singuri medicamente, fașe sau chiar instrumentar medical! Dar asta o știm de mult cu toții.
Din fericire, sistemul național de Sănătate este completat în ultimii ani de companiile private din Sănătate care semnează contracte cu Casele de Asigurări de Sănătate.
În ultimii ani, din ce în ce mai mulți antreprenori vizionari au început să investească în Sănătate. În timp ce unii „oameni de afaceri” luau gaze naturale la un preț preferențial de la stat sau se jucau de-a vânzarea și cumpărarea cu sediilor instituțiilor de stat, alții, mai fraieri, au investit în afaceri durabile, de interes public.
Așa au apărut clinicile particulare, unde din păcate doar o mică parte dintre români își pot plăti o asigurare, mai ales după ce statul le ia 5,5% din salariu, pentru a-i vărsa în sistemul de stat.
Cum spuneam, majoritatea spitalelor de stat au semnat contracte cu parteneri privați, care pot oferi servicii medicale la standarde occidentale. Numeroși manageri s-au temut să împrăștie cuibul de viespi care căpușează spitalele românești, însă mulți dintre ei au înțeles că doar astfel le pot oferi pacienților servicii medicale mai bune și mai ieftine.
Astfel s-au externalizat în România servicii medicale, în regim ambulator, pentru analize de laborator, imagistică, aparatură medicală, consumabile sau chiar soft medical.
Știm foarte bine că o companie privată, ce acționează pe o piață liberă, va oferi de fiecare dată servicii mai bune sau poate chiar mai ieftine decât statul care nu se află în competiție cu nimeni. Un exemplu clar găsim la Spitalul Județean de Urgență din Focșani, unde în anul 2000 funcționa un laborator de analize ce avea 100 de angajați. Aceștia făceau analizele manual. Astăzi, același spital deține un laborator gestionat în regim privat, care, deși are doar 40 de angajați, procesează de trei ori mai multe investigații de laborator decât o făcea anterior. Aceeași situație poate fi observată și la Brăila, Buzău, Arad sau Timișoara.
Statul nu respectă propriile legi. Exemplu 72/2013
Şi totuși, în ciuda aportului uriaș adus în sistem de companiile private, Statul continuă să lovească direct în acestea, nerespectând propriile legi! Astfel, deși Statul cumpără cu banii contribuabililor servicii medicale de la companii private, uită de cele mai multe ori să le plătească, sau le plătește cu întârzieri foarte mari.
Astfel, Legea 72/2013 pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autoritați contractante, spune că Statul nu are voie să plătească furnizorii cu o întârziere mai mare de 60 de zile. În realitate însă, furnizorii de servicii medicale private care lucrează cu spitalele de stat sunt plătiți cu întârzieri ce depășesc uneori 2-3 ani.
Chiar dacă sunt plătite cu întârziere, companiile private continuă să ofere servicii medicale sau conexe. În același timp, acestea își plătesc proprii angajați, își îmbunătățesc serviciile, cumpără echipamente medicale, plătesc taxe la stat ș.a. Cu timpul însă, acestea sunt obligate să-și reducă serviciile la 50%, la 30% și în final chiar să le închidă.
Când o companie privată își reduce serviciile, apare o problemă de etică, căci medicii de acolo vor fi obligați să decidă cărui pacient îi fac o analiză și căruia nu. Uneori, această decizie poate însemna diferența dintre viață și moarte.
Problemele din Sănătate pot fi însă eliminate treptat, dacă Statul va decide să finanțeze acest sistem cu banii necesari, dacă se va elimina corupția și birocrația și dacă o administrație curajoasă va implementa principiul „banul urmărește pacientul”.
Până atunci însă, Statul va decide în continuare pentru noi la ce spital să mergem, ce medic să consultăm și ce echipamente sau servicii medicale merităm. Partea nasoală, tovarăși, e că tot decideți pentru noi, pe banii noștri, iar în timpul ăsta aveți grijă să ne eliminați și alternativele.
George Daniel Rîpă este consultant în domeniul Sănătăţii