Cum îşi poate reveni PNL din croşeul de dreapta încasat de la Ponta
PSD s-a făcut că dă cu stânga şi a declanşat un şocant croşeu de dreapta direct în barba PNL. Încă groghi, liberalii găsesc şansa să se ridice, până să se termine numărătoarea voturilor, şi chiar să câştige meciul.
Vin cu programul de guvernare, claim-ul PNL la tronul României, în care susţinătorii, indiferenţii şi interesaţii aşteaptă o contra-ofertă fiscală mai populară decât a lui Ponta.
Ţine de curajul şi de iscusinţa liberalilor să încropească o ofertă electorală care să fie aplaudată de publicul lui Iohannis, prea numeros să nu fie luat în seamă. Prea deştept să nu observe dacă PNL atacă nejustificat, pur şi prost politic, măsuri liberale.
Nici nu e nevoie să fie o supra-ofertă. Ar putea s-o copieze pe cea lui Ponta. Premierul nu e chiar în situaţia în care să spună că cineva i-a copiat ideile. În plus, din gura liberalilor ar parea o ofertă mult mai bună fie şi prin faptul că apar mai frumoşi, nefiind măcinaţi electoral de guvernare şi nici de pierderea alegerilor.
PSD a dezvoltat empatie după duşul rece al alegerilor şi a simţit care este cea mai mare nemulţumire a populaţiei. De când a început firav să se ceară bonul fiscal, tot mai mulţi oameni se şi uită pe el şi văd cât dau pe TVA. Ba, mai mult, au mai şi văzut prin presă că în Londra, cel mai bogat loc din Europa, statul nu cere TVA pe mâncare. De fapt, în mai toată Europa, statele cer taxe simbolice pe mâncarea populaţiei. Că statele deştepte şi-au dat seama că omul trebuie să mănânce ca să aibă putere să muncească. Să facă PIB-ul mare.
Fără să se uite la aceste lucruri, PNL nu poate câştiga publicul şi, fără el, nici presiunea de care are nevoie să-şi facă majoritatea legislativă care să-l susţină pentru preluarea guvernării. De fapt, a zis-o şi ministrul Finanţelor, social-democratul Darius Vâlcov, chiar azi, apărându-şi planul. „N-au cum să nu sprijine măsurile mele de relaxare fiscală. Când se duc în colegiile lor, încep să-i tragă oamenii de mânecă”.
România se găseşte astfel în fericita situaţie în care oricine vrea să o conducă este nevoit să lase bani în economia reală, aparent, în detrimentul statului.
Sunt minţile liberale în stare să gândească mai spre dreapta decât pesediştii?